Comunicăm public răspunsul Complexului Energetic Hunedoara la adresa cu privire la proiectul pentru demolarea și ecologizarea Minei Lonea.
Procedura continuă nestingherită urmând planul de încetare a activității realizat în anii anteriori, fără suport în opinia și interesele populației. “În baza Legii nr. 137/2002, activele fără caracter social se transferă prin vânzare la prețul pieței, iar până la consultarea comunității, procedură care se va desfășura în viitorul apropiat, [..] nu există o listă de clădiri / construcții care au fost solicitate pentru o eventuală reconversie funcțională. În cazul în care va exista o solicitare în acest sens, Complexul Energetic Hunedoara SA va ține cont de aceasta [..]. În acest sens, sugerăm întocmirea de către dumneavoastră a unui studiu cu privire la potențialul de reconversie funcțională, pe care îl puteți pune la dispoziția celor interesați.”
Din păcate, cazul Minei Petrila nu a produs modificarea de percepție scontată în rândul celor care se află în conducerea mineritului, deși este printre singurele proiecte care are atât acceptul comunității internaționale, cât și sursă de finanțare. Răspunsul de mai sus arată că, în cazul în care dorim refuncționalizarea anumitor clădiri, trebuie:
1. să realizăm studiul cu privire la potențialul de reconversie funcțională;
2. în cadrul consultării publice să evidențiem clădirile care se doresc a fi păstrate de către comunitatea locală;
3. să identificăm o entitate publică / un investitor care să cumpere activele respective de la Complexul Energetic Hunedoara.
Ceea ce ne face să fim în continuare circumspecți este lipsa de predictibilitate. Răspunsul vine în aceeași zi cu evenimentul TRACER – tranziția justă de la cărbune în Valea Jiului, în urma căruia vorbitorii reprezentanți ai autorităților locale au subliniat că “locurile de muncă din minerit trebuiesc păstrate la acest nivel până cel puțin la data la care avem certitudinea că putem să le înlocuim din punct de vedere economic, iar apoi să vorbim de o reorientare și o restructurare”. Acest fapt denotă lipsă de asumare a situației reale, atât timp cât pârghiile pentru alternative viabile sunt, în întregime, în mediul politic local, județean și național. Tranziția spre alte mijloace de bunăstare întârzie tocmai din cauza lipsei de asumare a responsabilității cu privire la o tranziție justă, deși ne aflăm în anul 23 de tranziție injustă și o scădere demografică de aproximativ 40%.
Ne bucurăm că în cadrul acestui eveniment experții Comisiei Europene și ai ADR Vest au subliniat că rezonează cu proiectele de reconversie a patrimoniului minier și regenerarea urbană a ansamblurilor miniere ca nucleu pentru revitalizarea postindustrială a Văii Jiului, precum și de nenumăratele semnale pozitive venite în acest sens din partea specialiștilor în domeniu. Considerăm esențial să ținem cont de aceste opinii și de recomandările celor avizați, astfel încât tranziția de la cărbune în Valea Jiului să aducă beneficii reale comunității.
Photo credits: Sylvester Nata & Dan Gavrilă.
