Concret, pentru o fundamentare completă, este necesară realizarea unui inventar al studiilor, proiectelor și măsurilor aplicate pe Valea Jiului, cel puțin începând cu anii ‘90. Este unul din locurile în care, de fapt, au fost implementate printre cele mai costisitoare programe la nivel național, dar nu neapărat cu succes. Este necesară urmărirea:

• calendarului disponibilizărilor din minerit și măsurile colective luate din 1996 până în prezent, adăugând efectele asupra populației;
• înțelegerea experienței Valea Jiului – zonă defavorizată: măsuri luate și impact produs;
• programelor de recalificare a angajaților din minerit și cauzele eșecului acestora, în cele mai multe dintre situații.

Acest inventar trebuie să conțină inclusiv acele programe/proiecte/măsuri care nu au fost implementate în totalitate, cu referință în principal la programul Băncii Mondiale (vezi Mina – muzeu de la Aninoasa, eșec care a falimentat unitatea administrativ – teritorială). Având aceste informații prezentate mai sus, se poate afla răspunsul la întrebările fundamentale pentru înțelegere substratului socio-economic:

• de ce mare parte a locuitorilor este pasivă / captivă, deși nu își dorește acest lucru?
• de ce locuitorii au oroare de promisiuni care nu se împlinesc?

Pentru că rolul mediului ONG este de a asigura imparțialitate și consens, susținem necesitatea introducerii pe lista   a celui mai mare angajator la nivelul Văii Jiului (Complexul Energetic Hunedoara), având în vedere că acesta este în proces de restructurare. De asemenea, având în vedere caracterul important al reprezentativității celor angajați în domeniul care încă se află pe prima poziție ca număr de angajați, sugerăm dialogul cu liderii principalelor sindicate.

 În cadrul analizei PEST se specifică faptul că oportunitățile sunt ilustrate prin prisma utilității lor pentru autoritățile publice locale. Reiterăm necesitatea ca Strategia să aibă adresabilitate în rândul tuturor stakeholderilor pentru a avea succes. Formularea documentului conduce spre orientarea ei doar către autoritățile publice locale, excluzând participarea celorlalți stakeholderi. Totuși, ne aflăm în situația în care orașele în declin au nevoie de un parteneriat solid între toți actorii urbani pentru revitalizare^[1] iar Strategia este documentul care trebuie să recunoască rolul și importanța fiecărei categorii.

 Per ansamblu, este remarcabilă tratarea pe larg și complexă a mai multor surse documentare, iar pentru o mai bună fundamentare sugerăm ca metodele de cercetare să includă aspectele metodologice concluzionate din analiza studiilor de caz și a teoriilor în domeniul tranziției post-cărbune și a orașelor în declin. În caz contrar, există riscul ca documentul să nu aibă o direcție conștient asumată, cu excepția necesității de a închide activitatea de extracție a cărbunelui în anul 2030.

 Vă solicităm, de asemenea, să aveți în vedere o revizuire a termenilor utilizați. Sunt utilizați diferit, în funcție de situație, “regiune”, “zonă”, “municipii” pentru a defini în parte UAT-urile componente ale Văii Jiului. Este stabilit termenul de Regiune pentru a descrie Valea Jiului, deși conform legislației naționale regiunile se stabilesc la nivelul mai multor județe. În schimb, termeni care să descrie întocmai Valea Jiului pot fi fie Zonă Urbană Funcțională (ZUFVJ), fie Sistem Urban (SUVJ), creând premisele pentru înființarea unei Zone Metropolitane și trecerea zonei la un rang superior^[2], inclusiv parte a Federației Zonelor Metropolitane și Aglomerărilor Urbane din România^[3].

^[1] Shrinking Cities: A Global Perspective edited by Harry W. Richardson, Chang Woon Nam, https://books.google.ro/books?id=Sr4TAwAAQBAJ&pg=PT87&lpg=PT87&dq=role+stakeholders+in+shrinking+cities&source=bl&ots=iM2GNnlJLH&sig=ACfU3U2RDxuC_YJL3939xk0ZzP7_wNy7Vw&hl=en&sa=X&ved=2ahUKEwia6PrOgafpAhWAThUIHQyGDM8Q6AEwAXoECAoQAQ#v=onepage&q=role%20stakeholders%20in%20shrinking%20cities&f=false

^[2] https://www.arenaconstruct.ro/pot-fi-infiintate-zone-metropolitane-dar-cu-centuri-verzi/

^[3] http://fzmaur.carpov.com/wordpress/

Capitolul prezintă ca un factor pozitiv continuitatea primarilor, deplângând în același timp imposibilitatea acestora de a dezvolta proiecte de ansamblu ca rezultat al lipsei finanțării. În fapt, am constatat faptul că lipsa interesului pentru integrarea în rețele europene de cunoaștere, lipsa cu desăvârșire a managementului strategic, lipsa preocupării pentru guvernare participativă^[1] și imixtiunea politică în aspectele administrative ale companiilor miniere^[2] fac autoritățile locale complici la declinul socio-economic, nu victime ale acestuia.

 Un exemplu este Memorandumul semnat la Bruxelles, cu mari eforturi de convingere din partea societății civile și a oficialilor din Platforma pentru Regiuni Miniere în Tranziție. Lipsa de preocupare cu privire la acesta (rămas un gest de imagine) se relevă din lipsa unui răspuns acordat solicitării ONG-urilor din Valea Jiului pentru prezentarea unui plan de acțiune, lipsa cunoașterii de către personalul din aparatul primăriilor și transmiterea publică a unor mesaje eronate^[3] care creează false așteptări (în aceeași linie a comunicării divergente continuate din anii ‘90 care a produs lipsa actuală de încredere în factorii politici locali). Ultimele două afirmații, ale comunicării comune și conlucrarea necesită argumentare prin referințe concrete, deoarece interacțiunea noastră cu aceștia denotă întocmai contrariul, fapt susținut și de menționarea cooperării insuficiente în strategiile localităților Lupeni, Petrila și Petroșani. Atragem atenția că cele trei organisme de tip ADI reprezintă false piste pentru analizarea eficienței cooperării între administrații, atât timp cât două sunt impuse la nivel județean, iar a treia este gestionată de societatea ApaServ, iar autorizațiile sunt emise de către autoritățile județene. Mult mai edificator este exemplul ADI Pol de Creștere Valea Jiului, un proiect de asociere eșuat la stadiul de aprobare a statutului și stabilire a formei de conducere^{[4] [5] [6]}, a cărui denumire este oricum eronată (Polii de creștere sunt stabiliți prin HG nr. 998 din 27 august 2008^[7], nu pot fi instituiți arbitrar).

 La paginile 13-14 apare o inadvertență: începând cu anul 2000, la Lupeni este prezentată o singură persoană în funcția de primar: Cornel Resmeriță. În fapt, acesta a fost înlocuit de Cristian Resmeriță (fiul primarului anterior) în 2016, care i-a cedat locul lui Lucian Resmeriță (fratele celui din urmă) în 2017, odată cu alegerea în funcția de Senator. Așadar, există o continuitate, dar în familie.

 Cu privire la Municipiul Petroșani, stabilirea rolului acestuia ca cel mai important oraș al regiunii trebuie privit ca un efect al politicilor de final de secol XIX, continuat în secolul XX, așadar nu este un fapt recent determinat de accesul la educație și sănătate. În schimb, poziționarea în raport cu coridoarele de mobilitate, extinderea mult mai amplă din perioada comunistă și concentrarea programatică a instituțiilor publice subordonate autorității centrale (societate de cărbuni, universitate, centru de cercetare), precum și stabilirea de la nivel central a unor operatori economici necesari de care depind toate orașele din Vale sunt factori determinanți și pentru apariția serviciilor de educație și sănătate. Înainte de Petroșani, cea mai importantă localitate a Văii a fost Vulcan, aflat pe drumul străvechi de trecere între Hațeg și Gorj.

 Este important să fie remarcate cele mai mari nereușite ale localităților din Valea Jiului: Aninoasa a fost prima localitate din țară în blocaj financiar^[8], urmată de Lupeni, ambele salvate artificial prin Hotărâre de Guvern^[9]. În altă ordine de idei, constatarea că autoritățile locale din Valea Jiului s-au străduit să obțină finanțarea necesară pentru dezvoltare nu este susținută prin argumentație, o afirmație în acest sens putând fi făcută doar după compararea valorii totale a proiectelor pentru care a fost depusă finanțare cu valoarea maximă posibil a fi atrasă pentru fiecare administrație în parte, în funcție de eligibilitatea pe linii de finanțare. De asemenea, este necesară și abordarea proiectelor, nominal, în conformitate cu necesitățile localităților, pasând responsabilitatea cu privire la administrare dinspre limitările socio-economice spre limitările mecanismelor de guvernare locală.

 Includerea problemelor sectorului privat la capitolul investițiilor publice nu pare a fi adecvat. Pe de altă parte, în ceea ce privește investițiile, Valea Jiului a beneficiat și beneficiază de proiecte cu valori rezonabile, așa cum sunt:

• proiectul pentru utilități finanțat din fonduri europene: „Modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Hunedoara (Valea Jiului) 2014 – 2020” ^[10]
• reabilitarea DN 66 pe tronsonul Petroșani – Simeria^[11]
• reabilitarea DN 66 pe tronsonul Petroșani – Rovinari^[12]

Conform Ministerului Fondurilor Europene, în Valea Jiului au fost investite peste 2,5 miliarde de euro numai din fonduri europene în exercițiul 2007-2013^[13], iar “în prezent, sunt deja în derulare proiecte în domeniul infrastructurii de transport, apă şi apă uzată dar şi de reabilitare termică a clădirilor”. Așadar, enumerând acestea, se constată că au existat investiții din fonduri publice, dar acestea fie sunt insuficiente (în abordarea serviciilor de bază), fie sunt eșecuri (proiecte implementate fără o abordare strategică, integrată și incluzivă). Un eșec este și calea ferată: în anul 2019 s-a derulat licitația pentru “Studiu de fezabilitate ”Modernizarea/ reabilitarea a 47 stații de cale ferată din România” SRCF TIMISOARA – Lot 2 statia Petrosani”, anulată în data limită de depunere a ofertelor. Accidentele și întârzierile semnificative pe tronsonul Valea Sadului – Petroșani – Simeria sunt frecvente, iar viteza de rulare este pe multe porțiuni de maxim 30 km/h.

 Având în vedere opiniile favorabile recente ale unora dintre primari, cu privire la posibilitatea înființării unei forme unitare de guvernare la nivelul Văii Jiului, este utilă o analiză comparativă între eficiența de administrare a celor 6 UAT și cea de administrare unitară, prin comparație cu eficiența în administrare a unor localități de dimensiune similară (Sibiu, Baia Mare, Piatra Neamț). Aceasta reprezintă o oportunitate, la fel cum este posibilitatea de a înființa o Zonă Metropolitană în jurul Municipiului Petroșani cu posibilă extindere spre localitățile din proximitate (Bănița, Baru Mare). În această ordine de idei, iterăm și necesitatea de a accentua importanța înțelegerii particularităților cu care fiecare UAT intră într-o astfel de asociere, având în vedere investiția în dotări și servicii implementate pe amplasamente specifice (este preferabilă specializarea decât distribuția echilibrată a resurselor pe fiecare domeniu, rezultând dotări și servicii de o calitate mai redusă în interiorul ZUF). De asemenea, un alt aspect fundamental este interconectarea micilor comunități, acelea care trebuie să susțină prin încredere și implicare programele de revitalizare socio-economică.

 Considerăm pozitivă tratarea diferențiată a zonei rurale și a celei periurbane. Pe lângă necesitatea de “reruralizare” a componentelor localităților în declin care au urbanizat ruralul în etape istorice anterioare, problema legată de necesitățile populației (cu precădere băștinașe) care locuiește în zonele rurale este foarte rar abordată ca prioritate în discursul general la nivelul Văii.

Un aspect pe care îl considerăm deosebit de important și pe care nu l-am regăsit în analiză este dedicat guvernării participative, aspect esențial în dezvoltarea unei comunități.

 O provocare în ceea ce privește dimensiunea administrativă este dată de necesitatea de descentralizare a deciziilor la nivel de comunități mai mici, pentru proiecte de interes punctual, de tip bottom-up / participativ. Proiecte de tip “bugetare participativă” (care să fie și implementat după lansare – vezi exemplul negativ al Municipiului Petroșani^[14]), “consilii consultative de cartier” și facilitarea înființării de centre comunitare contribuie la încrederea generală în actul de guvernare, creșterea coeziunii sociale și comunicarea eficientă. Contiguitatea spațială este esențială pentru percepția Văii Jiului ca un întreg, așa cum bine remarcă documentul, iar demolarea ansamblurilor industriale (în locul conversiei funcționale) diminuează coeziunea teritorială și comunitară. Coroborată cu dimensiunea transversală redusă a miezului urban, aceasta împiedică densificarea care stă la baza regenerării urbane și, astfel, a eficienței economice.

 De asemenea, considerăm că, deși cu un procent semnificativ de populație pasivă, resemnată, care nu mai crede în promisiunile autorităților și în progres, Valea Jiului se bucură de o societate civilă din ce în ce mai activă, încrezătoare în viitor și dispusă să contribuie concret la construirea unei Văi mai dezvoltate, care să ofere o calitate a vieții la un nivel mai ridicat locuitorilor ei. Această parte a societății civile înțelege provocările prin care trece Valea Jiului, înțelege situația actuală și capacitatea administrativă în curs de îmbunătățire în orașele din Vale. Astfel, se axează pe o activitate de (re)construcție și vine concret în sprijinul autorităților pentru ca rezultatele comune să se reflecte clar în viețile cetățenilor din Valea Jiului. Cu toate acestea, eforturile pozitive venite dinspre societatea civilă sunt mai degrabă ignorate sau primite negativ de către administrații, cu foarte mici excepții ( . În lipsa unor răspunsuri din partea autorităților, organizațiile neguvernamentale se străduiesc pe cât posibil să acopere lipsurile din comunitate, însă fără susținere și colaborare din partea decidenților, eforturile lor sunt mult diminuate, iar în unele cazuri pot dispărea cu desăvârșire. Inițiative precum Invest in Jiu Valley^[15] (inițiativă a societății civile, susținută până la un moment dar de autoritățile locale), restaurarea clădirilor de patrimoniu, salvarea patrimoniului industrial și protejarea mediului înconjurător, promovarea culturii locale, promovarea ecoturismului, precum și nenumăratele activități care vin în întâmpinarea problemelor sociale din Valea Jiului, sunt inițiative cu potențial enorm pentru revitalizarea Văii și care, în lipsa implicării și susținerii din partea administrațiilor, sunt continuate de societatea civilă cu rezultate extrem de reduse.

 Implementarea reală de instrumente de guvernanță participativă la nivelul Văii (extrem de importantă ar fi și înființarea unui consiliu consultativ pentru Valea Jiului) de la informare și consultare, la dialog real și parteneriat, încurajarea reală a implicării cetățenilor în comunitate, sunt elemente esențiale pentru transformarea Văii Jiului într-o zonă cu o calitate a vieții mai ridicată, într-o zonă a cetățenilor.

 Digitalizarea instituțiilor publice este o provocare reală pentru întreaga țară. În cel puțin o parte dintre administrațiile din Valea Jiului folosirea bazică a tehnologiei poate reprezenta o provocare destul de mare, astfel, cursuri de instruire în acest domeniu în rândul funcționarilor din administrații se pot dovedi foarte eficiente și în comunicarea acestora cu cetățenii pe care îi deservesc. Un alt exemplu pozitiv, însă eșuat la Petroșani, a fost aplicația  , prin care cetățenii semnalizau o problemă din oraș. Numărul mare al acestor semnalizări (indicator pozitiv în ce privește implicarea și dorința de implicare a cetățenilor) și capacitatea redusă de soluționare a administrației, a dus la eliminarea acestui instrument de participare cetățenească.

 O oportunitate care merită menționată este posibilitatea înființării formei comune de organizare Zona Metropolitană Valea Jiului în jurul Municipiului Petroșani (cu peste 40 de mii de locuitori), ca primă asociere a localităților pornită din intenția administrațiilor de guvernanță unitară, integrată. Avantajele formei de asociere de acest tip sunt multiple, net superioare oricăror forme locale de guvernare^[16]. Este bifat și deosebit de important pentru caracterul Văii criteriul centurii verzi, Valea Jiului fiind cel mai mare areal urban din România înconjurat integral de arii naturale protejate. Acest tip de abordare integrată trebuie să își susțină activitatea pe baze de date aduse la zi permanent într-o platformă comună și pe o strategie de dezvoltare teritorială materializată printr-un Plan de Amenajare a Teritoriului Zonal Metropolitan^[17] – prim pas pentru implementarea eficientă a unei strategii la scară regională. Sau cel puțin o Strategie spațială integrată, pentru care menționăm inclusiv abordările din schema strategică Charleroi Metropole ca un exemplu^[18].

 Atenție la inadvertențele de la pagina 19, cu privire la rețeaua feroviară. Propunem reformularea paragrafului, aici sau la dimensiunea economică:

“Principala cale de comunicare feroviară este reprezentată de linia dublă electrificată 202 Simeria-Filiași, cu o lungime totală de 202 km, care traversează Municipiul Petroșani. De la Livezeni, aceasta se ramifică prin linia 214 spre Lupeni (Uricani – Valea de Brazi, inactivă în acest moment), iar de la depoul Petroșani spre Mina Petrila ca o cale ferată uzinală (CFI). Magistrala 202 este parte a rețelei europene TEN-T Comprehensive și RFC-7 Coridor de marfă.

De la Mina Petrila pornește CFI spre Lonea, cale ferată cu ecartament îngust care asigura odinioară legătura între Jieț și Petroșani, prin Petrila. Inițial a fost o cale ferată forestieră care a fost transformată în timpul comunismului într-o cale ferată industrială. Linia se află la 5,5 km și se întinde de la Mina Lonea până în Petrila, traversând râul Jieț.”

^[1] Shrinking Areas Front-runners in Innovative Citizen Participation, Annegret Haase, Gert-Jan Hospers, Simone Pekelsma & Dieter Rink: https://www.eukn.eu/fileadmin/Files/Publications/EUKN_Publication_Shrinking_Areas.pdf

^[2] https://justitiecurata.ro/complexul-energetic-hunedoara-mortul-viu-ingropat-de-psd-caruia-pnl-ul-ii-fura-organele-interne/

^[3] Lucian Resmeritã, primarul municipiului Lupeni: “Trebuie sã exploatãm ceea ce noi avem…”, http://cronicavj.ro/wp/?p=89236, “Am si fãcut o petitie, am avut discutii cu Uniunea Europeanã, am precizat ferm cã dorim sã avem în continuare minerit în Valea  Jiului, dorim sã continuãm, chiar dacã nu se poate la un nivel cum era în anii 90. Trebuie sã exploatãm cãrbunele”

^[4] https://www.avantulliber.ro/2015/06/02/salvarea-zonei-tratata-unitar-adi-poli-de-crestere-valea-jiului-cu-un-pas-inainte/

^[5] https://gddhd.ro/actualitate/terenurile-fostelor-exploatari-miniere-promovate-de-primaria-petrosani-prin-adi-pol-de-crestere/

^[6] http://www.zvj.ro/articole-35627-In+a++teptarea+ultimei+sufl++ri+a+mineritului+++Ale++ii+no++tri+locali+inventeaz++++una+dup+++alta++.html

^[7] http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/97172

^[8] https://casajurnalistului.ro/aninoasa-botgros-faliment/

^[9] https://evz.ro/cum-au-ajuns-11-localitati-din-romania-falimentare.html

^[10] https://gddhd.ro/actualitate/ministrul-fondurilor-europene-semnat-contractul-de-finantare-al-proiectului-apaserv-valoare-de-90-milioane-de-euro/

^[11] http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/125399

^[12] http://www.cnadnr.ro/ro/proiecte/proiecte-finantate-prin-instrumente-structurale-reabilitare-dn66-rovinari-petrosanihttp://www.cnadnr.ro/ro/proiecte/proiecte-finantate-prin-instrumente-structurale-reabilitare-dn66-rovinari-petrosani

^[13] http://mfe.gov.ro/un-apel-dedicat-dezvoltarii-antreprenoriatului-in-valea-jiului-va-fi-lansat-de-ministerul-fondurilor-europene/

^[14] https://glasul-hd.ro/cinci-proiecte-propuse-de-cetateni-realizate-prin-bugetare-participativa/

^[15] https://investinjiuvalley.com/

^[16] http://documents.worldbank.org/curated/en/473331580296321439/pdf/Romania-Catching-Up-Regions-Metropolitan-Romania.pdf

^[17] http://www.mie.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/legi/metodologie_amenajare_retras.pdf, pag. 9

^[18] https://static1.squarespace.com/static/52dbef69e4b09473684733c7/t/5628a415e4b0629aedbcb21e/1445504021122/CHARLEROI-METROPOLE-WEB2.pdf

Acest capitol nu poate face obiectul unei abordări comune prin prisma principiilor dezvoltării durabile (fiind piloni diferiți, cu caracteristici diferite). În fapt, este abordată cu precădere componenta economică, aspectele de mediu fiind tratate secundar deși este prezentat cel mai mare areal urban din România delimitat integral de situri protejate Natura 2000.

 Inițiativa Invest in Jiu Valley, desfășurată sub egida celor 6 administrații publice din Valea Jiului, cu sprijin substanțial din partea societății civile, este o inițiativă care ar trebui continuată de către administrații, eventual sub forma unui Birou de atragere a investitorilor (cu accent pe cei puternici) în Valea Jiului. Pe lângă punctele slabe menționate în document privind atragerea de investitori privați, Valea Jiului oferă și o serie de avantaje (specificate și în broșura Invest in Jiu Valley) care pot convinge un investitor puternic să își desfășoare activitatea în Vale, susținând, în același timp, creșterea economică și dezvoltarea antreprenoriatului local din zonă. Un aspect care poate fi îmbunătățit considerabil este deschiderea reală a autorităților locale spre noi investitori și spre a îi încuraja și a le oferi încrederea necesară ca să investească în Vale.

 Cele trei secole de exploatare a cărbunelui sunt, de fapt, maxim 180 de ani, ceea ce face ca perioada de industrializare și dezindustrializare să fie doar una dintre mai multe etape istorice succesive – cu adevărat cele mai intense de exploatare economică, dar nu singurele. Mai ales dacă înțelegem că perioada de maximă gentrificare este cea a ultimilor 40 de ani, când spre și dinspre Valea Jiului au fost înregistrate cele mai numeroase mișcări demografice. Pe termen lung, este o perioadă limitată de exploatare intensă a unor resurse specifice perioadei istorice moderne (finalizată în anii ‘70-’80 în Vest, în timp ce în România se implementa industrializarea intensivă) care lasă în urmă un patrimoniu specific (la fel cum arhitectura tradițională preindustrială păstrează exemple și tipologii) și necesită conversia spre mijloace contemporane și inovative de activitate producătoare de bunăstare. Astfel, se trece într-un nou ciclu economic în evoluția Văii Jiului, însă nu este prima trecere de acest fel, fiind așadar necesar a fi recunoscut caracterul incipient al perioadei contemporane în ciuda celor 23 de ani de declin economic.

   Ceea ce le conectează pe toate acestea este infrastructura feroviară (atât cea din patrimoniul CFR, cât și cele uzinale), singura continuă care asigură accesul spre toate zonele de regenerare urbane. Pentru succesul procedurilor de regenerare este necesară conservarea celor neutilizate, modernizarea etapizată și reluarea treptată a legăturilor pierdute.

 O componentă abordată în mod special este cea a energiilor regenerabile. Acestea fac obiectul unor dezbateri desfășurate în ultimii ani în Valea Jiului. Conform datelor noastre nu există studii publice în acest sens, cu excepția componentei eoliene: PUZ Ramina Eol – Munții Șureanu și studiului realizat la nivelul Regiunii Centru care constată potențialul din masivul menționat mai sus. Construcțiile hidroenergetice sunt ilegale prin problemele de mediu pe care le cauzează, utilizarea biomasei încă nu este verificată ca sustenabilitate și impact pe scară largă asupra mediului iar potențialul solar este redus. Un alt scenariu vizează înființarea unui hub de hidrogen^[3], al cărui potențial nu a atins încă nivelul minim de acceptare din partea factorilor implicați ca scenariu viabil. Din acest punct de vedere, având în vedere restructurarea iminentă a Complexului Energetic Hunedoara, este necesară înființarea noii societăți cu scopul ca până în 2030 să treacă de la producție de cărbune la producție de energie din surse regenerabile (posibil prin trecerea intermediară pe gaz a grupului energetic al Centralei Paroșeni) după modelul Ørsted^[4] și, în paralel, conversia siturilor miniere în închidere ca active (clădiri, terenuri) care se disponibilizează treptat^[5] pentru atragerea investitorilor.

 În domeniul agricol, pe lângă cele prezentate pe larg și minuțios, merită menționată existența, pentru aproximativ 10 ani, a secției Sere și solarii Lupeni a Combinatului Minier Valea Jiului^[6], reprezentând un tip de producție agricolă care poate fi util în situația ecologizării și decontaminării multor foste ansambluri industriale. A fost înființată în 1985. În general, activitatea în domeniul agricol necesită exemple de bună practică (integrare în rețele de cunoaștere și colaborare internațională) pentru conexiunea între producția locală pe terenurile propice și distribuția pe piețele turistice locale și cele din orașele mari din proximitate.

 În ceea ce privește turismul, este menționată la Petrila “recuperarea anumitor clădiri și instalații”. În fapt, este vorba de clasarea în 2016 a ansamblului de aproximativ 16,5 ha^{[7] [8]} ca urmare a activității organizațiilor fondatoare a asociației Planeta Petrila. Acesta este singurul ansamblu de categoria “A” din Valea Jiului, format din două monumente de categoria “A” și patru de categoria “B”^[9], așadar cel mai important ansamblu protejat din zonă. Amenajarea spațiilor și întreținerea clădirilor este realizată informal, prin finanțări obținute de membrii Asociației Planeta Petrila, cu implicare minimă din partea autorităților locale. Este necesară demararea procedurii de regenerare urbană pornind de la un masterplan coordonat de Asociația Planeta Petrila, primul pas fiind transferul de proprietate spre autoritățile locale sau județene (proces a cărui durată se întinde pe mai mulți ani ca urmare a unui vid legislativ în situații similare). Aceleași probleme legislative vor exista pentru conversia tuturor ansamblurilor miniere.

 Pentru că este menționat turismul integrat, merită menționată nevoia de instruire în domeniul ospitalității și turism atât a managerilor și lucrătorilor din hotele și pensiuni, cât și din restaurante și cafenele, indiferent de locația lor (la munte, sau jos, în orașe). Este necesară inventarierea tuturor obiectivelor turistice din zonă și promovarea acestora inclusiv prin tăblițe / panouri cu informații despre fiecare obiectiv în parte. În Valea Jiului există clădiri cu valoare patrimonială din secolele XVIII și XIX, fără a fi cunoscute măcar de localnici. Turismul poate fi valorificat și prin faptul că suntem înconjurați de zone protejate, așa cum este cazul practicării raftingului pe cursul superior al Jiului, sport care ar putea aduce beneficii economice semnificative Văii.

 Componenta de cultură și timp liber (tratată în capitolul Economie) prezintă muzeele acreditate din Petroșani (Muzeul Mineritului și Muzeul Momârlanului), urmate de două muzee private (Muzeul Instalatorului Român și Muzeul Mamei – ambele de Ion Barbu). Există și galerii de artă, publice (Casa Studenților – Petroșani, Galeria Iosif Tellman – Lupeni) și private (Casa Ianza – Petroșani). Mai este necesară mențiunea Casei Memoriale Ion D. Sîrbu din Petrila (singurul monument din localitate înainte de clasarea minei, categoria “B” în Lista Monumentelor Istorice a Județului Hunedoara) și Muzeul Salvatorului Minier (inițiator Cătălin Cenușă, fost miner). Ultimul este, la rândul său, un muzeu informal inaugurat în ansamblul Exploatării Culturale Petrila – denumire informală instituită de Asociația Planeta Petrila pentru fosta Exploatare Minieră. Acest ansamblu a adus în intervalul 2018-2019 peste 11.000 de vizitatori și participanți la evenimente, devenind cel mai vizitat obiectiv din zona urbană deși nu are un statut oficial. Un alt spațiu care face parte din același ansamblu este Centrul Pompadou – locul de desfășurare a mai multor festivaluri independente de teatru, muzică și proiecții de film. Pe lângă cele menționate în document, la pagina 54, cinematograful din Lupeni se află în proces de reabilitate, iar Vulcan deține, de asemenea, un cinematograf modernizat. Pe lângă acestea, se pune problema obiectivelor culturale informale, cu un caracter urban sau rural, ținând de mediul natural sau cel construit, care trebuie să facă obiectul unor studii și măsuri de protecție și consolidare realizate de organisme cu instrumente specifice. De asemenea, alături de propunerile pentru brandul Valea Jiului s-ar putea afla și artiștii locali (actori, pictori, scluptori, muzicieni, dansatori, fotografi etc.).

 În privința provocărilor economice, se amintește interconectarea energetică și de cale ferată. În fapt, această interconectare a venit, de-a lungul timpului, în sprijinul transportului de cărbune din zonă pentru utilizare la Călan, Hunedoara, Reșița sau locomotivele Regatului Maghiar^[10]. De asemenea, rețelele electrice pornind de la Paroșeni au racordat pentru prima dată Nordul Olteniei și Banatul la Sistemul Energetic Național, în 1956^[11], Uzina Paroșeni fiind la acel moment cea mai puternică din țară. Discutăm, așadar, de o abordare de tip colonial, cu investiții determinate de necesitatea asigurării unor nevoi de ordin superior (la nivel statal) și reducerea interesului fără tratamentul proactiv necesar pentru diminuarea efectelor socio-economice (încă nu este aprobat P.N.I.E.S.C., iar în forma actuală Legea Minelor este nocivă – prin impactul constatat – și depășită din punct de vedere administrativ, social, economic și de mediu în ceea ce privește prevederile pentru închiderea minelor).

 Trebuie luate în calcul ca infrastructuri solide de interconectare (pag. 56) și magistrala de gaz BRUA^[12] și magistrala de fibră optică^[13].

 Opțiunile menționate, pentru ieșirea din Regiunea de Dezvoltare Vest, ar trebui să se refere doar la cuantumul de cofinanțare. Altfel, având în vedere structura regiunilor la nivel național, singurele modificări care presupunem că ar putea apărea ar fi alipirea la Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest, cu avantajele în ceea ce privește cofinanțarea, dar dezavantajele unui dialog cu un centru regional diferit (exemplu Craiova). Acest fapt este periculos pentru că înseamnă un tratament distinct inclusiv la nivel județean, amplificând diferențele socio-economice și divergențele politice dintre ZUF Valea Jiului și ZUF Deva-Simeria-Hunedoara, așadar un nou pas spre marginalizare.

 Posibilitatea exploatării cuarțului este o oportunitate, cu condiția de a evalua impactul socio-economic al închiderii înainte de deschidere, așa cum prevede Legea Minelor^[14]. Se evită, astfel, situații cum este cea actuală, care găsește autoritățile nepregătite pentru închiderea minelor.

 Se pune problema unui concept integrat de turism. Facem precizarea că pentru acest lucru este necesară includerea în Strategie a înființării unei Organizații de Management al Destinației “Valea Jiului”, în conformitate cu completările aduse de Legea nr. 275/2018 pentru aprobarea OUG nr. 15/2017^[15]. Acesta este prioritar oricărei investiții în turism, fapt remarcat și în cadrul evenimentului Cities of Tomorrow #6 al AHK România, secțiunea dedicată Văii Jiului^[16].

 Este remarcat potențialul turistic al ansamblurilor care pot fi parte a ERIH, pornind de la Mina Petrila. În fapt, toate celelalte ansambluri similare sau clădiri cu rol identitar / ambiental / patrimonial se află într-o situație precară. Doar în ultimele 4 săptămâni au fost demolate două clădiri remarcabile de factură funcționalistă (turnurile puțurilor de la Uricani și Paroșeni), similară cu cele pe care le veți vedea în vizitele de studiu în Vestul și Centrul Europei. În ritmul acesta, infrastructura dispare în perioada de apus a mineritului. Iar ocuparea acestor clădiri ține de identificarea unei rațiuni economice pentru acestea – activități care să le continue existența. În astfel de proiecte, componenta culturală se referă la păstrarea unor clădiri reprezentative pe post de martor, cu rol memorial – identitar necesar pentru perpetuarea culturii locale, iar în jur se dezvoltă noi funcțiuni care intră în dialog armonios cu acestea și mediul înconjurător. Ne referim la necesitatea de a institui un regim sumar de protecție pentru cel puțin obiectivele de mai jos, cu scopul evaluării preliminare a potențialului de reconversie înainte de demolare:

• Petrila: Mina Lonea – Puțul Centru, clădirea Dispensarului vechi și calea ferată cu Depoul de locomotive și descărcarea de la Mina Petrila), construite la finalul sec. XIX și mijlocul sec. XX: 45.450409, 23.433376;
• Petroșani: Ansamblul Stației CF din Petroșani, inclusiv clădirile anexă și echipamentele, construite în 1870: 45.422969, 23.366002;
• Petroșani: Hala și coșul de fum al uzinei Varnița, construite în perioada antebelică: 45.438822, 23.363437;
• Petroșani: Turnurile de la Livezeni și clădirea administrativă, a doua jumătate a secolului XX: 45.399749, 23.371385;
• Petroșani: Hala interbelică din ansamblul Atelierelor centrale, locul unde a fost turnată Coloana lui Brâncuși: 45.428979, 23.364593;
• Petroșani: Gările și lucrările de artă (poduri, tuneluri) de pe traseul Bumbești – Livezeni, inclusiv stația CF Livezeni, perioadă sovietică: 45.380102, 23.367391;
• Aninoasa: Puțul metalic al minei Aninoasa și clădirile rămase pe sit, a doua jumătate a secolului XX: 45.409537, 23.311451;
• Vulcan: Centrala Paroșeni – hala de perioadă sovietică: 45.364715, 23.261271;
• Vulcan: Puțul Centru și Turnul puțului metalic de la mina Vulcan, a doua jumătate a secolului XX: 45.387495, 23.281868;
• Lupeni: Mina Lupeni: Puțul Centru, cel metalic și clădirea administrativă, martoră a grevei cu focuri de armă împotriva lui Ceaușescu (1977), a doua jumătate a sec. XX: 45.358484, 23.218070;
• Lupeni: Turnul fabricii Vâscoza, printre cele mai înalte construcții din România, a doua parte a secolului XX: 45.351145, 23.199912.

 Sunt specificate castrele romane din Munții Șureanu, însă intră în conflict componenta energetică cu cea culturală: există un Plan Urbanistic Zonal pentru construcția unui parc energetic eolian în imediata proximitate a castrelor^[17]. Acest aspect și accesibilitatea redusă limitează posibilitățile pentru desfășurarea unui festival major în aceste poziții. Totuși, având în vedere procesul de proiectare al PUG Orăștioara de Sus, prin care se prevede deschiderea unor căi de acces pedestru pentru turiști spre Petroșani și Petrila, precum și complementaritatea cu Domeniul Schiabil Șureanu (și prelungirea acestuia pe teritoriul UAT Petrila), ar fi utilă o abordare a masivului Șureanu ca areal turistic bine determinat, destinație caracterizată de un patrimoniu cultural și natural bogat. În aceeași ordine de idei, este necesară afirmarea complementarității Cetății dacice Bănița cu Peștera Bolii ca punct de atracție pe marginea DN66, la ieșirea din Petroșani spre Hațeg. Acesta reprezintă și unul dintre punctele de pornire pentru urcarea spre Culmea Șureanu. Similar cu abordarea Petrila și Petroșani – Șureanu se creează conexiunile:

• Uricani și Lupeni împreună cu masivul Retezat (inclusiv Parcul Național omonim);
• Lupeni, Vulcan și Uricani împreună cu masivul munților Vâlcan (inclusiv Parcul Național Defileul Jiului);
• Petroșani împreună cu masivul Parâng (inclusiv trecerea spre Transalpina).

 Cu privire la alternativa utilizării căii ferate ca suport pentru dezvoltarea economică: având în vedere implementarea proiectului Green Line care va parcurge arterele principale ale orașelor și diminuarea transportului de marfă pe secțiunile Uricani – Livezeni și Petroșani – Petrila, este greu de crezut că această cale ferată poate fi sustenabilă pentru transportul interurban în zona funcțională. Totuși, măsuri care pot fi de succes ar presupune interconectarea localităților cu reședințele de județ proxime și posibilitatea accesului direct prin mijloace de transport local dintr-o stațiune a Văii în alta:

• prelungirea trenurilor Regio Simeria-Petroșani transformate în Deva- Lupeni și conectarea telegondolei spre Straja cu stația CF Lupeni (Bărbăteni) printr-o linie nouă de transport pe cablu, degrevând astfel parcarea aglomerată și accesul dificil spre stațiunea Straja – principala problemă;
• prelungirea trenului InterRegio Caracal – Craiova – Târgu Jiu – Petroșani (ramă Desiro) până la Petrila, pe calea ferată industrială, stabilind stația terminus ca punct principal de acces centrul procedurii de regenerare industrială pe ansamblul fostei mine;
• înființarea unui PO în proximitatea autogării interjudețene Normandia Petroșani și în proximitatea stației Lukoil Petroșani – 250 de metri distanță până la telegondola spre Domeniul schiabil Parâng.

Astfel, se asigură interconectarea regională cu stațiunile turistice și complementaritatea cu sistemul interurban de transport în comun cu autobuze electrice.

 În ceea ce privește relocarea unor autorități centrale în Valea Jiului, sugerăm reprofilarea Complexului Energetic Hunedoara pe termen lung producând energie din resurse regenerabile până în 2030 și administrator al unor parcuri industriale / de afaceri în fostele ansambluri miniere treptat închise.

 Constatăm tratarea sumară a oportunităților și provocărilor de mediu (6 pagini din 120). Se remarcă existența siturilor Natura 2000, însă se specifică natura restrictivă a acestora. Totuși, punctele unde necesitatea de dezvoltare a rețelelor antropice se suprapune peste rețeaua naturală protejată sunt limitate, acestea din urmă desfășurându-se pe versanți montani greu accesibili deci neconstruibili. În fapt, prezența acestei rețele creează premisele pentru biodiversitate și un tipar turistic rar identificabil: explorarea zonelor naturale, aflate la distanță redusă față de limitele orașelor, ceea ce face Valea Jiului să aibă un potențial extraordinar pentru dezvoltarea turismului activ.

 Totodată, Râul Jiu, salvat de ONGuri în urma câștigării procesului cu Hidroelectrica (demersurile pentru continuarea proiectului încă continuă chiar dacă acest proiect a fost declarat ilegal în instanță tocmai pe probleme de mediu), este unul dintre cele mai apreciate râuri pe care se practică raftingul, atrăgând turiști din întreaga țară și din străinătate. Drumul spre Băile Herculane, menționat la dezvoltarea infrastructurii rutiere (pag 61) este un alt caz oprit în instanță pe considerente de mediu. Fiind conștienți că o zonă cu cât este mai conectată cu atât are oportunități mai mari de dezvoltare, tragem un semnal de alarmă cu privire la respectarea legislației de protejare a mediului înconjurător. Drumul către Herculane ar putea fi folosit pentru practicarea de sporturi off road, sau cu respectarea strictă a legislației, lucru puțin probabil în zonă, având în vedere defrișările masive observate și filmate de cei care ajung în zonă, situație menționată și în document, referitoare la tăierile ilegale din Parcul Național Retezat. Mai puțin menționată la capitolul investiții de către autorități, însă mult mai eficientă, este reabilitarea drumului către Voineasa (Județul Vâlcea), drum care leagă Valea Jiului de stațiunea Voineasa și Transalpina Ski Resort, locație foarte apreciată de practicanții sporturilor de iarnă, care însă nu oferă facilități de masă și cazare. Astfel, mulți dintre turiștii Transalpina Ski Resort, dar și cei care vizitează șoseaua Transalpina (Drumul Regelui), aleg să se cazeze în Valea Jiului. De asemenea, mulți turiști evită coborârea spre Valea Jiului tocmai din cauza drumului extrem de stricat.

 Referirile se fac doar la potențialul de valorificare turistică a mediului, însă nu sunt atinse punctele esențiale pentru implementarea unui management sănătos de mediu (schema ecologică zonală, posibilitatea dezvoltării coridoarelor ecologice pentru prelungirea rețelelor Natura 2000 în periurban, rețeaua de spații verzi și agrement la nivel urban, exploatările forestiere sau abordarea componentei de producție a energiei din perspectiva factorilor de mediu). Acestea sunt complementare reducerii poluării prin limitarea eliminării de noxe în atmosferă, eficientizării energetice și unui transport sustenabil.

^[1] http://www.rfc7.eu/

^[2] Masterplanul General de Transporturi al României, pagina 305,  http://www.mt.gov.ro/web14/documente/strategie/mpgt/23072015/Master%20Planul%20General%20de%20Transport_iulie_2015_vol%20II.pdf

^[3] https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/4.1_varlam_advanced_fuels.pdf

^[4] https://www.fastcompany.com/90459425/how-this-danish-energy-company-is-transitioning-from-oil-and-gas-to-all-renewables

^[5] https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/4.2._coal_mine_closure_companies.pdf

^[6] http://www.bibliotecadeva.eu/repere/v/velica/remember.pdf, pag. 16

^[7] https://drive.google.com/file/d/1wQ9bHR7d9VH1wCzWbc6NfOktSWxgLH5u/view?usp=sharing

^[8] https://drive.google.com/file/d/1tc8aWBaQXdvpqu2OPDZ8lt8uO18z1CyO/view?usp=sharing

^[9] Ordinul nr. 2823/2015: https://lege5.ro/Gratuit/ha4tgmbvge/ordinul-nr-2823-2015-privind-clasarea-in-lista-monumentelor-istorice-categoria-ansamblu-grupa-valorica-a-a-exploatarii-miniere-petrila-ansamblu-situat-in-str-minei-nr-2-orasul-petrila-judetul-hunedoar

^[10] http://delerdely.eloerdely.ro/media/book/dr-horvath-ferenc-dr-kubinszky-mihaly-az-erdelyi-vasutepiteszet-elozmenyei-az-elso-erdelyi-vasut-arad-gyulafehervar-fovonala-es-piski-petrozseny-szarnyvonala/az-erdelyi-vasut-tortenete.pdf

^[11] https://uzinaparoseni.wordpress.com/istoria-complexului-energetic/

^[12] https://cdn.cursdeguvernare.ro/wp-content/uploads/2019/06/GAZE-Harta-proiectelor-strategice-ale-re%C8%9Belei-na%C8%9Bionale-de-gaze-naturale.png

^[13] https://media.hotnews.ro/media_server1/image-2010-12-13-8123689-41-reteua-fibra-optica-teletrans.jpg

^[14] https://lege5.ro/Gratuit/gq3danjx/legea-minelor-nr-85-2003, art. 20

^[15] https://lege5.ro/Gratuit/gmytcnrtgu2q/legea-nr-275-2018-privind-aprobarea-ordonantei-guvernului-nr-15-2017-pentru-modificarea-si-completarea-ordonantei-guvernului-nr-58-1998-privind-organizarea-si-desfasurarea-activitatii-de-turism-in-rom

^[16] https://www.citiesoftomorrow.ro/wp-content/uploads/2019/12/BROSURA-FOLLOW-UP-CITIES18-EN-copy.pdf

^[17] https://www.primariapetrosani.ro/wp-content/uploads/2018/05/00_incadrare_eoliene_2017.pdf

Observațiile cu privire la declinul demografic, coroborate cu declinul economic concluzionat în capitolul anterior, conduc spre constatarea situației de areal urban în declin (shrinking city). Acest pas este semnificativ, deoarece presupune suprapunerea problemelor determinate de profilul economic specific (și implicit structura socială specifică) cu problemele generale produse de declinul urban și cel demografic. O astfel de abordare prioritizează creșterea coeziunii sociale ca prim factor declanșator al procedurii de revitalizare și redresare economică pe noi coordonate, plecând de la premisa că cetățenii se coagulează în jurul acelor lideri formali și informali în care au încredere. Această încredere a fost încercată în cei 23 de ani de la momentul de maxim, timp în care discursul public al autorităților locale, conducătorilor companiei miniere și al sindicatelor a negat evidența, respectiv închiderea treptată a minelor, blamând persoanele de decizie la nivel național și european.

 Evoluția populației prezintă datele INS, pe care sugerăm să le ajustați în conformitate cu datele din Recensămintele din 2002 și 2011 pentru a genera valori reale. Utilizând aceiași algoritmi, această operațiune ar conduce către concluzia că în prezent își au reședința în Valea Jiului doar aproximativ 100.000 de locuitori. Natura zonei presupune un număr semnificativ de situații în care persoane care au domiciliul legal în Valea Jiului își au reședința în alte localități, unde sunt angajate. Indiferent de situație, declin demografic pentru cel puțin 5 ani presupune aplicarea noțiunii de “oraș în declin”. Prelungit la 20 de ani, acesta indică declinul sever / cronic, neasumat și neacceptat în discursul public.

 Capitolul serviciilor sociale este foarte puțin abordat în acest document strategic deși lipsa serviciilor sociale influențează multe sisteme comunitare. Dintre acestea, printre altele, menționăm:

• educația (abandon școlar);
• forța de muncă disponibilă(dezangajarea forței active prin politici sociale inadecvate);
• calitatea vieții comunitare (existența cartierelor mărginașe, infracționalitate).

Enumerăm mai jos câteva considerații pentru datele existente în propunerea de document.

 La tabelul 8/ pag 86- Instituții pentru copii și adulți cu dizabilități din Valea Jiului la data de 30 septembrie 2019 sunt prezentate o serie de centre care deservesc persoanele cu dizabilități, copii și adulți. Dintre acestea  aprox. 50%  nu au ca și activitate îngrijirea persoanelor cu dizabilități, nefiind licențiate de Ministerul Muncii pentru o astfel de activitate. Ex. Centrul de zi Maria Stein, Centrul de consiliere și Sprijin Sf Varvara, etc. Se opinează mai jos că ar exista destule locuri de cazare ca și număr dar sunt inegal distribuite între orașele Văii Jiului.  Nefiind centre rezidențiale ele nu ocupă locuri de cazare și într-adevăr distribuția lor este una inegală, dar problema reală este că nu există un inventar concret al nevoii sociale în fiecare oraș și o cooperare între acestea în a oferi servicii adecvate și integrate. Aceste centre menționate în tabel au fost construite cu precădere urmărind o oportunitate de finanțare, mai mult decât analiza empirică a nevoii sociale. Dacă distribuția inegal – geografică a serviciilor sociale se recomandă a fi o problemă opinăm că acest aspect se poate remedia prin asigurarea unei mobilități a beneficiarului mai degrabă decât a oferi o paleta exhaustivă de servicii pentru fiecare oraș. Motivele pentru o abordare integrată a serviciilor sociale la nivelul Văii Jiului sunt distanțele relativ scurte și sustenabilitatea profesională și financiară a acestora. Aceste modele sunt disponibile și funcționale în sisteme de protecție sociale mature.

 La capitolul Serviciile sociale limitate fac populația și mai vulnerabilă (pagina 89) se face referire la disponibilitatea serviciilor sociale și mai apoi la faptul că există un număr mare de persoane cu handicap care nu au loc în centre rezidențiale, în special cei cu grad de handicap grav. Trebuie menționat că în Valea Jiului majoritatea centrelor rezidențiale sunt pentru persoanele vârstnice și sunt private, depind deci de capacitatea de cofinanțare a beneficiarului sau a familiei acestuia. Chiar și centrele de ingrijire și asistență socială deținute de DGASPC Hunedoara (publice deci) cuprind în special persoane în etate care datorită vârstei înaintate prezintă și diferite grade de handicap. Persoanele adulte, între 18-65 ani au un număr limitat de locuri de cazare în aceste centre și servicii de zi aproape inexistente.

 Există trei aspecte relevante din punct de vedere social care trebuie adresate pentru a completa documentul:

1. Sărăcia extremă. Uneori eludând statisticile oficiale (beneficiari de VMG, părinți care declară că pleacă în străinătate, nivelul slab de raportare al abuzurilor etc.) sărăcia este o realitate constatată empiric cu preponderență în cartierele marginalizate ale fiecărui oraș constituent al Văii Jiului. În interiorul acestor cartiere sunt prezente fenomene sociale deviante pornind de la abandon școlar la abuz și violență domestică. Abordarea trebuie să fie una integrată unde instituțiile publice lucrează împreună cu autoritățile de profil și mediul privat pentru a găsi soluții sustenabile astfel încât familiile acestor cartiere să poată ajunge la un nivel de trai decent.
2. Insuficiență și neadaptare a serviciilor sociale la nevoile comunității. Există și azi în Valea Jiului persoane care se găsesc în afara plasei de siguranțe sociale:
1. Categorii de persoane vulnerabile care nu sunt protejate deloc prin servicii disponibile și anume: victime ale violenței domestice, persoanele dependente de alcool sau droguri, asistenții personali ai persoanelor cu dizabilități, persoanele adulte cu dizabilități fără asistent personal, persoanele cu dizabilități psihice;
2. Categorii de persoane vulnerabile insuficient protejate raportate la nevoia socială identificată: persoanele vârstnice care nu se pot îngriji în locuința proprie, persoane vârstnice care se pot îngriji cu ajutor în locuința proprie, copiii cu dizabilități, copiii din cartierele marginalizate proveniți din familii sărace, tinerii proveniți din familii dezorganizate, persoanele fără adăpost, copii care prezintă tulburări din spectrul autist.
3. Lipsa eficientizării și a parteneriatului funcțional între instituțiile de resort, autorități publice, ONG-uri sau prestatori de servicii sociale. Nu există la nivelul orașelor sau al zonei un inventar actualizat al nevoilor sociale și o evidență bazată pe studii și cercetări realizate în teren. Lipsa datelor exacte, a unei game largi de servicii sociale și a finanțării adecvate ale acelora deja existente oprește demersul de ajutor undeva la mijloc creând tensiuni între cele 3 părți mai sus menționate cu efecte  reale la nivelul persoanei vulnerabile.

 Având în vedere cele de mai sus propunem ca direcții imediate de acțiune în domeniul serviciilor sociale:

• Realizarea unei hărți a nevoilor sociale la nivelul Văii Jiului bazată pe date cantitative dar mai ales calitative și culese pe teren. Această hartă trebuie actualizată constant și trebuie create canale de raportare a nevoii facile oricăruia dintre membrii comunității;
• O coordonare unitară și integrată a nevoilor sociale la nivelul zonei Văii Jiului și un angajament ferm al autorităților în ceea ce privește implicarea în demersul de reabilitate a unei persoane vulnerabile;
• Diversificarea serviciilor sociale în funcție de nevoile identificate și angajamentul clar al autorităților responsabile cu privire la sustenabilitatea financiară a acestor servicii. Propunem în acest sens pentru eficientizarea resurselor financiare publice un parteneriat onest între UAT-uri și asociațiile care prestează servicii sociale care deja dețin know-how-ul profesional.

Trecând mai departe spre dimensiunea culturală, constatăm că este esențială pentru coeziunea socială, deoarece reface legăturile interpersonale pierdute odată cu închiderea activităților de exploatare în jurul acelorași elemente care odinioară au adus bunăstare: ansamblurile industriale. Există un mixt cultural în Valea Jiului, al cărui laturi majore complementare sunt resorturile post-minerit (rezultate din nostalgia unor vremuri mai bune – cu o rațiune de a fi – sau reflecții reunite în demersuri precum este Planeta Petrila^[1], cu recunoaștere internațională și națională prin premii de prestigiu) și firescul tradițional, continuator al activităților uzuale preindustriale aduse în prezent (componenta etnografică a unor comunități arhaice specifice zonei: momârlanii). Aceste două elemente presupun o abordare precaută cu privire la patrimoniul industrial (și toate componentele sale, conform legislației^[2]) și cel vernacular, în componentele lor materiale și imateriale.

 Există un potențial care nu figurează în document: continuitatea activităților sportive din Valea Jiului. Sportul de performanță și cel de masă sunt interrelaționate și pot produce rezultate pozitive dacă sunt construite pe o bază sănătoasă. Pe lângă practicarea în periurban (competiții de enduro, motocross, maraton etc.) este necesară și menționarea necesității de revitalizare a sportului de performanță și a celui de masă în orașe, în cartiere. Cel de performanță se susține pe o infrastructură semnificativă, atât în zona montană (cabane și terenuri de pregătire), cât și în zona urbană (baze sportive, stadioane, săli de sport și polivalente, bazine de înot). Iar sportul a fost unul dintre elementele care a coagulat comunitatea locală în jurul unor valori comune, introducând mișcarea fizică printre fundamentele unei societăți sănătoase din punct de vedere fizic sau psihologic. Activitățile de acest fel au fost cu atât mai importante în centrele industriale (exemplu: Hunedoara, Galați și chiar Valea Jiului) pentru că ofereau un nivel de competiție cu orașele mari – competiții din care se hrănea și mândria locală. Privind cele enumerate în document în acest fel, sportul rămâne un domeniu important și prea puțin abordat, putând fi unul dintre vectorii de coagulare socială în jurul valorilor locale: echipele sportive. Pe lângă activitățile de echipă, Valea Jiului trăiește și prin sporturile practicate individual, de performeri precum Robert Hajnal, Toma Coconea sau Avram Iancu. Aceștia sunt vârfuri de lance prin performanțele internaționale de excepție.

 De asemenea, de menționat este faptul că istoric Valea Jiului este zona cu cea mai mare diversitate etnică din țară, de-a lungul timpului, alături de băștinași (momârlanii), conviețuind diferite etnii, în special aduse din întregul Imperiu Austro-Ungar odată cu începerea exploatării miniere (italieni, polonezi, austrieci, maghiari, nemți etc.). Acest lucru a contribuit mult la cultura locală, chiar dacă multe aspecte culturale au fost uitate și acoperite de greutățile zilnice ale localnicilor din ultimele decenii. Cultura locală, odată pusă în valoare și promovată mai puternic printre locuitorii Văii Jiului, va contribui cu siguranță la sentimentul de apartenență locală și la calitatea vieții în rândul locuitorilor.

^[1] https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/7.1_danciu_mihai_recultivation.pdf

^[2] http://www.cimec.ro/Colectii-Muzeale/pdf/Legislatie/26-09-2008-patrimoniului-tehnic-si-industrial.pdf

Precizările din document sunt pertinente, însă completăm cu o observație: terenurile deja decontaminate / ecologizate ca urmare a închiderii minelor pot face obiectul unor activități în domeniul bioeconomiei, complementare utilizărilor tiparelor de producție din zonele rurale ale Văii. Un sistem economic antifragil / rezilient pleacă de la premisa asigurării bunurilor de bază pentru locuitorii săi, în cazul nostru locuitorii Văii Jiului, care pot beneficia de faptul că aceste terenuri sunt în mare parte în proprietate publică și pot fi utilizate pentru producție a unor bunuri alimentare de uz primar, plecând de la necesitatea asigurării hranei ieftine, de bază și de calitate.

 În ceea ce privește hub-ul de IT / robotică / (posibil media ?), succesul acestuia este dependent de identitatea și mesajul construit. Plecând de la această premisă, un centru de inovație își are locul pe același amplasament în care, odinioară, industria relevantă la acel moment înregistra progrese semnificative prin clădirile și ansamblurile de echipamente cu caracter inovator care au contribuit la extracția cărbunelui. Din acest punct de vedere, clădirile neutilizate ale Minei Petrila constituie cea mai bună variantă, dând o funcțiune unei clădiri de patrimoniu și contribuind la regenerarea urbană a ansamblului.

Cele trei niveluri majore de intervenții sunt complementare, coerente și realiste în esență, așadar le apreciem pozitiv. Propunem inserția aspectelor de mai sus în tabelul centralizator.

Între aspectele cheie trebuie să se regăsească și componenta de mediu, ca parte din distribuția echilibrată a finanțării împreună cu componenta economică și cea socială.

Pe lângă studiile de caz la scara arealului studiat, sunt necesare studii asupra unor practici la scară mai redusă, la nivel de comunitate, acele tipuri de practici care nu au fost niciodată implementate în Valea Jiului. Un astfel de exemplu este OOPECO (Marcienne-au-Pont, regiunea Charleroi) în ceea ce privește centrul de recalificare profesională aplicată.

 Recomandăm eliminarea studiilor de caz pe Nord-Pas de Calais și Ruhrgebiet, deoarece situația acestora este mult prea distinctă. Acestea sunt regiuni asupra cărora au fost aplicate proiecte pilot pentru perioade mai lungi de timp, au beneficiat de finanțare în exces, suportă în prezent o creștere anuală a populației, se află în puncte importante pentru comunicațiile europene și au beneficiat de statutul de Capitale Europene ale Culturii. Ele pot fi considerate doar ca idealuri, putând fi luate în calcul doar dacă această strategie garantează un nivel similar de ambiție.

Accentuăm cazul zonei Limburg din perspectiva strategiei de atragere a investitorilor, aceeași pe care o propusesem autorităților locale din zonă prin demersul Invest in Jiu Valley^[1].

^[1] https://www.citiesoftomorrow.ro/2019/assets/invest-in-jiu-valley.pdf

Această opțiune creează premise favorabile pentru devenirea pe termen lung a arealului urban, fie și numai pentru că sectorul energetic este indispensabil într-o lume aflată în continuă digitalizare. Enumerăm mai jos câteva observații suplimentare:

• Afirmația conform căreia “viziunea nu satisface dorințele tuturor părților implicate, în special a operatorilor din zona de turism” necesită argumentație cu referire la insatisfacția operatorilor din turism;
• Producția de energie pentru sistemul energetic național este doar o componentă din istoria utilizării cărbunelui din Valea Jiului, acesta fiind utilizat de-a lungul timpului pentru alimentarea locomotivelor cu aburi sau în siderurgie, atât sub administrație maghiară cât și românească. Așadar vocația energetică a cărbunelui din zonă este doar una dintre ipostazele sale;
• Considerăm că rezultatele și deschiderea internațională a Universității din Petroșani și standardele ridicate de performanță ale INSEMEX oferă un avantaj competitiv superior (raportat cu precădere la populația arealelor urbane pe care le deservesc), iar efortul comun necesar dinspre părțile implicate la nivel local trebuie evaluată independent, în cadrul unui indicator separat. Împreună cu alinierea cu Pactul Ecologic European și alinierea cu strategiile naționale, indicatorul alinierea cu alte strategii ale Uniunii Europene ar trebui să primească o notă maximă.

Sugerăm referire la următoarele criterii:

1. din perspectiva contribuției opțiunii pentru reziliență / antifragilitate: sugerăm prezentarea independenței socio-economică de fluxurile economice globale, naționale sau regionale, producția de energie fiind fundamentală indiferent de circumstanțe. De asemenea, este necesară prezentarea beneficiilor sociale aduse de o astfel de abordare.
2. din perspectiva capacității administrative, precum și a deschiderii și experienței stakeholderilor pentru a implementa măsurile care decurg din opțiune: sugerăm prezentarea pe larg a demersurilor favorabile și nefavorabile deja întreprinse în acest sens , precum și principalele provocări întâlnite;
3. din perspectiva fiabilității resurselor: este necesară evaluarea realistă în cadrul Strategiei, prezentarea opțiunilor viabile (producția de hidrogen precum și energie din biomasă sau putere hidro, geotermal, eolian și solar) și impactul asupra patrimoniului natural și construit într-un astfel de scenariu. De asemenea, investiția în noile tehnologii presupune costuri semnificative, necesitând creșterea calității mediului construit și, astfel, a condițiilor de trai pentru a păstra și atrage capitalul uman necesar în cercetare și dezvoltare.

Reconversia profesională face obiectul mai multor proceduri și programe deja existente în zonă, impactul său relativ redus fiind determinat de cultura rezistentă la calificarea în activități profesionale din afara ariei de confort imediat. Un exemplu pozitiv este programul RWEA, care încă nu a ajuns la apogeu din cauza finanțării limitate. Conceptul de centru de reconversie profesională este compatibil cu cel de centru universitar și poate avea un sens pe termen scurt, în schimb perspectivele pe termen lung sunt vagi sau inexistente, odată ce categoriile vulnerabile din zonă deja parcurg acest proces. De asemenea, prin reconversia profesională în domenii economice insuficient implementate în Valea Jiului (de exemplu cel eolian în momentul de față) este încurajată migrația forței de muncă spre alte zone. Pentru specializarea inteligentă, viziunea 1 deja stabilește proceduri în acest sens, lăsând viziunea 2 cu un conținut particular fragil.

În altă ordine de idei, afirmația conform căreia “în anul 2018 [..] zona era locuită de 100 de mii de persoane apte de muncă, dintre care doar 25 de mii aveau un loc de muncă stabil” indică faptul că șomajul este extrem de ridicat. Totuși, corelând coeficienții dintre valorile furnizate de INS și cele înregistrate la recensăminte, ajungem la concluzia că în 2018 erau puțin peste 100 de mii de locuitori per total, din care vârful este reprezentat de persoanele cu vârstă între 40 și 50 de ani, iar o parte consistentă de cei trecuți de 50 de ani. O altă constatare este că sunt necesari angajați în domenii care nu sunt dorite de către șomeri. Un alt aspect este faptul că migrația se realizează cu precădere în rândul tinerilor cu capacități intelectuale superioare (brain drain). Înțelegem faptul că informațiile în acest sens sunt limitate și acuzăm autoritățile competente de lipsa preocupării pentru evidența individuală a persoanelor disponibilizate din minerit, precum și de lipsa unor evidențe cu informații concrete până la nivel de individ.

Sugerăm referire la următoarele criterii:

1. din perspectiva contribuției opțiunii pentru reziliență / antifragilitate: sugerăm prezentarea modului în care pot fi păstrate în Valea Jiului persoanele care au trecut prin procedura de reconversie profesională. De asemenea, sugerăm o atenție sporită acordată educației timpurii, dezvoltând competențele și abilitățile elevilor și studenților în domeniile enumerate deja în Strategia Națională de Cercetare, Dezvoltare și Inovare 2014 – 2020, precum și a modului în care educația poate rezolva problemele comunităților marginalizate;
2. din perspectiva capacității administrative, precum și a deschiderii și experienței stakeholderilor pentru a implementa măsurile care decurg din opțiune: sugerăm prezentarea rezultatelor evaluării capacității mediului educațional și a celui economic local pentru a susține activități din domenii de specializare inteligentă ;
3. din perspectiva fiabilității resurselor: este necesară evaluarea realistă a capitalului uman și a structurii socio-demografice în cadrul unui instrument de evaluare utilizabil pe termen lung și dezvoltat împreună cu autoritățile publice locale, Universitatea din Petroșani și INSEMEX. Altfel, orice propunere de viziune care are în centrul preocupărilor populația este argumentată insuficient.

Având în vedere reacțiile înregistrate, această viziune pare a fi cea mai ușor de înțeles, pe scară largă, de către membrii și colaboratorii noștri. Totuși, observăm că deși există o dorință comună a părților implicate, modul de aplicare este unul care naște divergențe. Am experimentat aceste divergențe prin membrii sau colaboratorii noștri în diverse ipostaze și inițiative de coagulare a mediului economic local, asocierea firmelor de turism, activitatea Centrelor de Informare și promovare Turistică sau prezența Văii Jiului în cadrul târgurilor de profil.

Enumerăm mai jos câteva observații:

• Citatul cu privire la facilitățile financiare se referă la activități cu caracter general, așadar nu este un argument doar în favoarea și susținerea acestei viziuni;
• Caracterizarea orașelor din Valea Jiului este aplicabilă oricărui areal urban, singura situație specifică surprinsă realist fiind cea a asocierii unice a oportunităților de practicare a turismului. Rezultă astfel caracterul eterogen al zonei, fără ca vreuna dintre particularități să fie dominantă;
• În ceea ce privește alinierea cu Pactul Ecologic European, ar fi utilă menționarea argumentelor negative pentru notare, răspunzând astfel la întrebarea: prin ce nu se aliniază turismul la prevederile Pactului Ecologic European?;
• Pentru alinierea cu strategiile naționale, lipsa investițiilor guvernamentale din ultimii ani și blocajele de ordin birocratic (ex. conflictele cu Romsilva) demonstrează că deși pe hârtie lucrurile sunt puse la punct, practica dovedește contrariul. Un alt aspect demn de menționat este că, dacă ar fi ca strategiile naționale să vizeze dezvoltarea turismului în Valea Jiului, s-ar opera excepții (așa cum este, de exemplu,  cazul autostrăzii București – Brașov, nesusținută de rețeaua europeană a coridoarelor europene TEN-T Core dar atractivă pentru finanțare guvernamentală).

Sugerăm referire la următoarele criterii:

1. din perspectiva contribuției opțiunii pentru reziliență / antifragilitate: sugerăm abordarea modului în care turismul poate produce impact în comunitate, în toate mediile sociale (turismul practicat în stațiunile de munte având un impact redus în orașele de la bază). Turismul este vulnerabil în condiții de criză macroeconomică și este dependent de schimbările climatice (în special pentru sporturile de iarnă), așadar încurajăm abordarea în linii generale a modului în care poate acest sector economic să îmbunătățească nivelul general de reziliență locală (de exemplu: dezvoltarea producției locale de alimente de la mici producători și centralizarea lor in ideea unui circuit închis producție – turism, așa cum se întâmplă în Ischgl – Austria). Este necesară și utilă inclusiv menționarea turismului (precum este și cultura) ca atractor de investiții în toate domeniile de activitate, crescând calitatea generală a vieții în regiune. De asemenea, în condițiile în care munca devine mult mai amplu ancorată în digital și se poate realiza de oriunde, e importantă remarcarea potențialului unei zone bogate în patrimoniu natural, așa cum este Valea Jiului, pentru a oferi serviciile și facilitățile necesare pentru petrecerea timpului liber.
2. din perspectiva capacității administrative, precum și a deschiderii și experienței stakeholderilor pentru a implementa măsurile care decurg din opțiune: sugerăm prezentarea motivelor pentru care deși turismul este promovat de aproximativ 20 de ani ca alternativă la minerit, Valea Jiului nu reușește să genereze pași semnificativi în această direcție;
3. din perspectiva fiabilității resurselor: turismul necesită conectivitate sporită, tradiție în ospitalitate și co-interesarea tuturor categoriilor sociale din zonă.

^[1] Meerow, Sara & Newell, Joshua & Stults, Melissa. (2016). Defining urban resilience: A review. Landscape and Urban Planning. 147. 38-49. 10.1016/j.landurbplan.2015.11.011. https://www.researchgate.net/profile/Sara_Meerow/publication/288932192_Defining_urban_resilience_A_review/links/59ef68e7458515c3cc435e99/Defining-urban-resilience-A-review.pdf

^[1] Blečić and Cecchini City Territ Archit (2017) 4:3 DOI 10.1186/s40410-016-0059-4. https://link.springer.com/content/pdf/10.1186/s40410-016-0059-4.pdf

^[1] The coal exploitation in the Jiu Valley between the strategic resource and social impact.  http://jesi.astr.ro/wp-content/uploads/2019/04/8_Arad-Victor.pdf

^[1] Cele mai spectaculoase căi ferate dispărute. Povestea mega-proiectului la care s-a muncit cinci decenii şi a primei căi ferate cu cremalieră. https://adevarul.ro/locale/hunedoara/video-cele-mai-spectaculoase-cai-ferate-disparute-povestea-mega-proiectului-s-a-muncit-cinci-decenii-primei-cai-ferate-cremaliera-1_5c9e0d08445219c57ed7b2fc/index.html

^[1] Recunoaștere la nivel internațional. Medalii și diplome de excelență pentru studenții din Petroșani, la Euroinvent. http://informatiavj.ro/wp/2019/05/23/recunoastere-la-nivel-international-medalii-si-diplome-de-excelenta-pentru-studentii-din-petrosani-la-euroinvent/

^[1] Ordinul Ministrului Educatiei si Cercetarii nr. 5755/06.01.2020 privind acordarea acreditarii unor institute nationale de cercetare-dezvoltare. https://insemex.ro/ordin/

^[1]Social Benefits of Renewable Energies.  https://www.iass-potsdam.de/en/blog/2016/10/social-benefits-renewable-energies

^[1] Un parc eolian ar putea fi construit la Petrosani. https://cronicavj.ro/wp/?p=83284

^[1] Ministrul Energiei sustine continuarea lucrãrilor la hidrocentrala de pe Jiu. https://cronicavj.ro/wp/?p=70594

^[1] Valea Jiului caută soluții pentru viitor în modelul francez Belfort. https://ziarulexclusiv.ro/2016/04/30/valea-jiului-caut-solutii-pentru-viitor-in-modelul-francez-belfort/

^[1] Jiu Valley Hydrogen Hub.  https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/4.1_varlam_advanced_fuels.pdf

^[1] Exemplu de reconversie: A fost angajat primul fost miner din Valea Jiului transformat în tehnician eolian. https://www.economica.net/exemplu-de-reconversie-a-fost-angajat-primul-fost-miner-din-valea-jiului-transformat-in-technician-eolian_178922.html

^[1] http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/

^[1] Paradox. Firmele de construcții duc lipsă de angajați, iar șomerii se plâng că nu au unde să muncească. http://informatiavj.ro/wp/2019/03/28/paradox-firmele-de-constructii-duc-lipsa-de-angajati-iar-somerii-se-plang-ca-nu-au-unde-sa-munceasca/

^[1] Romsilva pune „frână” realizării celui de-al treilea telescaun din Parâng.  https://realitateadehunedoara.net/index.php/2019/11/26/romsilva-pune-frana-realizarii-celui-deal-treilea-telescaun-din-parang/

^[1] A3 Comarnic – Brașov, autostrada care nu ne trebuie. http://www.contributors.ro/economie/a3-comarnic-%E2%80%93-bra%C8%99ov-autostrada-care-nu-ne-trebuie/

^[1] Resilience, tourist destinations and governance: an analytical framework. https://hal.archives-ouvertes.fr/hal-02070497/document

^[1] Tourism in Tyrol – farmers benefit from a ski resort,  https://www.tourism-review.com/tourism-in-tyrol-helps-local-farmers-news5098

^[1] Role of tourist destination development in building its brand image: A conceptual model. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2077188616000044

^[1] Atlasul Zonelor Urbane Marginalizate. https://adrvest.ro/attach_files/Atlas_18Aprilie_RO_final.pdf

^[1] Strategia Națională privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei 2015-2020. http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/familie/politici-familiale-incluziune-si-asistenta-sociala/3916

^[1] https://www.servicii-sociale.gov.ro/ro/registrul-electronic-unic

^[1] European Pillar of Social Rights.  https://ec.europa.eu/commission/priorities/deeper-and-fairer-economic-and-monetary-union/european-pillar-social-rights_en