Autor: Edi Beserman

.

Articolul de față își propune a răspunde pe scurt unei întrebări care îi preocupă pe foarte mulți din zona Văii Jiului, și anume de ce migrează tinerii din Vale? Răspunsuri pertinente nu s-au oferit până acum, ori din lipsa interesului față de această problem ori din lipsa experților care să o studieze. Sper ca acest articol să fie un punct de plecare pentru studiile empirice viitoare.

Pentru a înțelege motivele pentru care tinerii migrează din Valea Jiului, să menționăm pe scurt câteva aspecte relevante care să ne ofere o viziune mai largă.

Înainte ca exploatările miniere să fie făcute de către imperiul austro-ungar, populația Văii Jiului era redusă și formată din țărani care se ocupau cu creșterea animalelor (În 1735 locuiau 405 oameni,în 1818 circa 4145 oameni). Începerea exploatărilor miniere, iar mai apoi procesul de industrializare și urbanizare din perioada comunistă, au determinat un flux mare de migranți (numărul maxim de locuitori atingând 168853 în anul 1997). Din 1997 până azi populația este în continuă scădere, cu o medie de 1618 locuitori plecați pe an. Disponibilizările din minerit, fără a crea oferte alternative de muncă și fără un program de reconversie a disponibilizaților pe termen mediu și lung au dus la depopularea regiunii (Burlacu, R., Suditu, B., Gaftea, V., 2019). Numărul minerilor s-a redus la jumătate și mulți au revenit la ocupații pre-moderne, precum agricultura de subzistență (Preotesi, M. 2014). În același timp, orașele din Valea Jiului sunt foarte mici (cred că de luat în considerare este și zona montană care poate fi problematică deoarece nu oferă foarte mult spațiu pentru dezvoltare și de a comunica cu alte zone), printre cele mai mici construite în spatiul comunist, deprivate de alternative economice și potential economic și cu o forță de muncă slab calificată și slab educată (Preotesi, M. 2014). Până și astăzi mineritul ocupă în valea jiului un loc semnificativ în economia zonei, acesta însă nu pentru mult timp datorită închiderii minelor.

Sandu (2004) arată că Valea Jiului nu este o zonă săracă comparativ cu alte zone urbane similare din țară, însă este foarte vulnerabilă privind sărăcia, în urma ratelor de șomaj și dependență care sunt comparativ mai mari. Corupția este la un nivel similar cu orașele cu mai puțin de 50.000 locuitori, niveluri mari înregistrându-se în mediile de business și interacțiune cu autoritățile județene. Orientările antreprenoriale sunt rare, doar 13% din populație în 2004 (19% în 2016 conform IRES), având intenția de a deschide o afacere în următorii 5 ani, cu doar jumătate din aceștia având planuri concrete în acest sens.

Un astfel de peisaj determină evident migrația. Însă motivațiile și intențiile sunt diverse și lipsa locurilor de muncă, așa cum este des menționat, nu este singura cauză.

Decizia de multe ori poate să nu fie doar a individului, aceasta aparținând familiei în anumite cazuri. Deplasarea unuia dintre membrii poate fi o strategie de a aduce un venit decent familiei, astfel diminuând-se anumite riscuri (teoria Noii economii a migraţiei). Dacă decizia este însă individuală, individul poate analiza situația în termeni de costuri și beneficii. Știm că oamenii caută costuri cât mai puține și beneficii cât mai mari, iar dacă acesta este rezultatul analizei, atunci individul va lua decizia de a migra.

Un alt factor ce poate influenta decizia de migrație este numărul de conexiuni pe care individul le are: rude sau prieteni care deja au migrat (Perspectiva reţelelor de migranţi). Aceste legături pot oferi sprijin și acces la informații. Astfel se poate forma o rețea de migranți, între locul de plecare și cel de destinație, acest lucru sporind șansele ca mai mulți oameni sa migreze și rețeaua să se extindă (perspectiva cauzalității cumulative). Există posibilitatea însă, ca și lipsa unor conexiuni cu oamenii, individul având putini prieteni în general și relația cu rudele să nu fie foarte bună, să influențeze decizia de migrație.

O altă teorie merită menționată, deoarece ne poate ajuta să înțelegem și cum anumite motivații se schimbă. Teoria evoluționistă a modernizării (Inglehart R., 2019)  susține că procesul de modernizare duce la o schimbare a valorilor, în societățile avansate oamenii având motivații și nevoi diferite față de cele mai puțin dezvoltate.

O societate mai puțin dezvoltată, care rămâne aproape de nivelul de supraviețuire, va avea o cultură orientată predominant pentru asigurarea supraviețuirii fizice, având astfel valori centrate pe supraviețuire. În termenii piramidei lui Maslow, se acorda prioritate satisfacerii nevoilor de bază.

Dacă supraviețuirea devine sigură, cultura se va orienta spre maximizarea bunăstării subiective individuale(fericirii), având astfel valori ale auto-exprimării. Acestea pun în prim plan emanciparea individului față de constrângerile tradiționale, precum cele religioase, care nu mai sunt necesare supraviețuirii și permit o mare libertate de alegere în viața individuala. Societățile unde predomină valorile autoexprimarii au un climat de încredere și toleranță, unde indivizii, care au crescut într-un mediu sigur, acorda importanță libertății individuale, autonomiei, creativității, educației, au orientări politice active, mult mai democratice, resping supunerea față de autoritate.

Așadar, modernizarea aduce cu sine schimbarea de la valori ale supraviețuirii/tradiționale către valori ale auto-exprimării/secular-raționale. Aceste schimbări însă, se întâmplă progresiv, prin înlocuirea generațiilor, generațiile mai tinere crescute într-un mediu cu securitate existențială ridicată inlocuindu-le pe cele varstnice și devenind majoritare.

Mulți tineri din vale au crescut într-un mediu în care supraviețuirea a fost asigurată, în principal de părinți. Nevoile de bază le-au fost asigurate și satisfăcute. Însă acestea odată asigurate determină tinerii să aibă cu totul alte aspirații, pe care nu și le pot îndeplini aici.

Mediul din Valea Jiului nu este propice pentru că aceștia să își poată atinge scopurile. Având cu totul alte aspirații și valori, devine dificil să ți le îndeplinești și să te asociezi cu persoane care au aspirații similare într-o astfel de zonă. În același timp funcționarea instituțiilor, care creează puține oportunități, acestea fiind mai degrabă rezervate unui număr restrâns de persoane care au legăturile necesare de a ajunge la ele (rude, prieteni), arată acest lucru.

Mobilitatea este scăzută, meritocrația nu este des întâlnită, educația nu este performantă, locurile de muncă sunt mai degrabă tipic unei societăți industriale și nu a cunoașterii unde predomină valorile autoexprimării, etc.

În concluzie,

migrația tinerilor este un proces normal, dar într-un astfel de context este accelerată și produce mai mult consecințe negative. Totuși acest lucru poate aduce pe termen lung și consecințe pozitive, deoarece tinerii devin mai educați, la școli/universități mult mai performante, acumulând experiență profesională sau formând anumite legături, având un anumit prestigiu etc toate acestea putând fi în avantajul zonei dacă aceștia au interesul de a produce schimbări aici.

Surse:

Inglehart, Ronald (2019), Evoluția culturală, Editura Școala Ardeleană, Cluj Napoca

IRES (2016), Minerii – între percepții publice și auto-percepție, disponibil online la https://ires.ro/articol/332/minerii–intre-perceptii-publice-si-auto-percep%C5%A3ie

Preotesi Mihnea, (2014), Deindustrialization and underdevelopment. Case study: Valea Jiului, Journal of Community Positive Practices, XIV(3), 52-64

Rodica Burlacu, Bogdan Suditu și Viorel Gaftea (2019), Tranziție justă în Hunedoara – Diversificare economică echitabilă și durabilă, raport pregătit de CEROPE pentru Greenpeace România și Bankwatch România