Ce faci atunci când conducătorul țării tale,
proaspăt ales cu o majoritate covârșitoare de românii abia „scăpați” din comunism, cheamă „toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”? Ce faci atunci când ți se sugerează că pasivitatea ta și faptul că nu sprijini conducerea te costă locul de muncă care asigură traiul de zi cu zi al familiei tale?
Adevărat, știm acum cu toții că minerii au fost manipulați. Uităm însă că la fel de manipulați au fost și cei peste 85% dintre votanții români, care în 1990 l-au mandatat pe Ion Iliescu pentru poziția de Președinte al României libere. Și tot manipulați rămânem foarte mulți dintre noi și astăzi. Nu au scuze nici minerii din Valea Jiului pentru ce au făcut la București, nici ceilalți muncitori care au încercat să înăbușească demonstrațiile din Piața Universității, nu avem scuză nici noi, cei care ne complacem în a rămâne pasivi în fața nedreptăților și a corupției și în a ne lăsa manipulați, în ciuda surselor largi de informații pe care le putem acum verifica.
„Viaţa este o valoare pe care politica nu are dreptul să o ignore.” (motivația a peste 150 de scriitori bucureșteni care solicită guvernului un dialog cu cei care fac greva foamei în 1990 în Piața Universității)
Ce s-a întâmplat, însă, acum 30 de ani?
Cum au devenit minerii din Valea Jiului cei mai celebri distrugători ai României?
Golaniada sau Fenomenul Piața Universității a însemnat 53 de zile în care intelectuali, elevi, studenți, oameni de artă și cultură, funcționari, personalități, organizații neguvernamentale și simpli cetățeni s-au strâns în Piața Universității din București pentru a protesta împotriva regimului Iliescu și pentru a solicita, în primul rând, respectarea Punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, și anume „ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate” și, în special, interzicerea de a candida la funcția de președinte al țării a foștilor activiști de partid: „Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism.”
După mai multe manifestații anterioare, pe 22 aprilie 1990 Piața Universității este ocupată de manifestanți și declarată zonă liberă de neocomunism. Din 22 aprilie și până în 15 iunie, Televiziunea Română, unica televiziune din acea vreme, prezintă exclusiv poziția Frontului Salvării Naționale (FSN) asupra evenimentelor. Ziarul România Liberă e împiedicat din a mai publica. Solicitările protestatarilor de înființare a unei televiziuni independente rămân promisiuni vagi. În schimb, ședința de guvern din 12 iunie 1990 a ordonat Armatei, Poliției și Serviciului Român de Informații să lichideze demonstrațiile din Piața Universității.
Astfel, ultimele zile ale acestei perioade de încercare a apărării democrației reale, 13-15 iunie 1990, au fost cele mai negre zile din istoria post-decembristă, o lovitură imensă pentru cei care luptaseră pentru democrație: intervenții brutale împotriva manifestanților și a populației civile din partea forțelor de ordine, sprijinite de masa muncitoare, printre care muncitorii Întreprinderii Mașini Grele București (IMGB), minerii veniți din Valea Jiului și din alte zone ale țării, chemați cu toții să înăbușe acțiunea manifestanților pașnici.
„Moarte intelectualilor”, „Noi muncim, nu gândim” sunt slogane scandate pe 13 iunie 1990 de muncitorii IMGB veniți să împrăștie protestatarii, continuate zilele următoare de minerii din Petroșani. Astfel de slogane scot din casă numeroși bucureștenii care ocupă Piața Universității și cer eliberarea protestatarilor arestați. Forțele de ordine cedează în fața numărului mare al cetățenilor ieșiți în stradă. Protestatarii ajung la Televiziune, mânioși pe dezinformarea relatată la televizor. Sunt lăsați să intre, însă bătuți cu sălbăticie în incinta Televiziunii Române. În seara de 13 iunie 1990, Ion Iliescu anunță lichidarea manifestației „huliganilor”. Minerii din Petroșani, însă, erau deja mobilizați să meargă la București și să protejeze noua „democrație”. Ajunși de la Gara de Nord în Piața Victoriei, sunt direcționați de Ion Iliescu către Piața Universității pentru a o ocupa. Alături de securiștii infliltrați, minerii se manifestează în cel mai groaznic mod posibil, distrugând tot. Apoi, pe 15 iunie 1990, primesc mulțumirile din partea lui Iliescu pentru că sunt „o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu”. Și sunt trimiși înapoi acasă.
4 cetățeni uciși prin împușcare, cel puțin alți 2 morți, 1388 de răniți, 1250 privați de libertate și o democrație furată. „Astăzi, la 30 de ani de la acele evenimente sângeroase, România este un stat de drept, cu o democrație consolidată, profund atașată de valorile europene și democratice, iar societatea civilă este categoric mai puternică și mai consolidată. Sacrificiile pe care le-au făcut miile de români ieșiți în stradă sunt fundamentul societății libere și europene de astăzi.”, declară în aceste zile actualul Președinte al României, Klaus Iohannis. Declarăm în continuare că vinovații nu se cunosc, însă i-am descoperit de ceva timp cu toții. Dosarul Mineriadei, la fel ca Dosarul Revoluției, trenează. De 30 de ani. Rana acelor vremuri este încă deschisă și îngrozitor de dureroasă.
Într-un articol documentar dedicat acțiunilor din 22 aprilie – 15 iunie 1990, Agerpres ne prezintă, inclusiv prin imagini, cronologia acelor evenimente negre, dar și stadiul anchetei de cercetare a responsabililor. Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) mediatizează și ei pe social media fenomenul desfășurat în 1990 în București, prin campania Cronologia Democrației, subliniind importanța de a ne cunoaște trecutul pentru a putea construi viitorul.
Cetățenii implicați, corect informați și uniți pentru binele comunității fac diferența între o societate furată și una care se îndreaptă spre normalitate și dezvoltare. Valea Jiului Implicată construiește zi de zi drumul spre normalitatea și dezvoltarea pe care Valea Jiului o poate atinge. Vă invităm în Vale să cunoașteți cu adevărat minerii din Valea Jiului și cetățenii acestui loc și să vă bucurați de minunățiile pe care această zonă le oferă locuitorilor ei și vizitatorilor. Vă invităm la implicare civică reală pentru ca evenimente precum cele desfășurate în 13-15 iunie 1990 să nu se mai repete niciodată, iar cetățenii să construiască împreună comunități puternice, democratice și dezvoltate.
