Cum de cele mai multe ori oferim Valea Jiului ca model de “proastă” practică cu privire la justețea tranziției, am sperat ca exemplificarea situației economice și sociale de azi a Văii să fie un motivator bun pentru multe din aceste zone dependente de minerit pentru a face mai mult decât am reușit noi. Să cerem mai mult de la aleși, să ne îngrijim de muncitorii disponibilizați și familiile acestora pe o perioadă mai mare de timp, să oferim alternative pentru economia locală și să ne păstrăm în același timp patrimoniul industrial. Mi s-a reconfirmat că de fapt tranziția este un proces de jos în sus. Altfel, idei bune se pierd, oameni cu resurse se împrăștie, sustenabilitatea măsurilor scade dramatic.
Am avut întâlniri cu municipalitățile din Pernik și Bobov Dol, cu Ministerul Mediului Bulgar, cu managementul termocentralei din Bobov Dol și cu societatea civilă din Sofia. În fiecare dintre aceste locuri a fost recunoscut că tranziția va veni mai devreme sau mai tarziu iar în unele locuri am simțit că se și dorește cu adevărat, efectele de climă și de sănătate publică neputând fi ignorate. Dar frica de necunoscut este și ea un constrinctor al schimbării. Ce vor face muncitorii și familiile ca să își câștige existența? Ce vor face municipalitățile fără resursele bugetare? Cum se va încălzi o comunitate care până ieri a depins de sistemul centralizat al termocentralei? – toate sunt întrebări legitime ce au nevoie de răspunsuri înainte de a demara procesul de tranziție.