Deja vu Bulgaria

Cum de cele mai multe ori oferim Valea Jiului ca model de "proastă" practică cu privire la justețea tranziției, am sperat ca exemplificarea situației economice și sociale de azi a Văii să fie un motivator bun pentru multe din aceste zone dependente de minerit pentru a face mai mult decât am reușit  noi. Să cerem mai mult de la aleși, să ne îngrijim de muncitorii disponibilizați și familiile acestora  pe o perioadă mai mare de timp, să oferim alternative pentru economia locală și să ne păstrăm în același timp patrimoniul industrial. Mi s-a reconfirmat că de fapt tranziția este un proces de jos în sus. Altfel,  idei bune se pierd, oameni cu resurse se împrăștie, sustenabilitatea măsurilor scade dramatic.

Am avut întâlniri cu municipalitățile din Pernik și Bobov Dol, cu Ministerul Mediului Bulgar, cu managementul termocentralei din Bobov Dol și cu societatea civilă din Sofia. În fiecare dintre aceste locuri a fost recunoscut că tranziția va veni mai devreme sau mai tarziu iar în unele locuri am simțit că se și dorește cu adevărat, efectele de climă și de sănătate publică neputând fi ignorate. Dar frica de necunoscut este și ea un constrinctor al schimbării. Ce vor face muncitorii și familiile ca să își câștige existența? Ce vor face municipalitățile fără resursele bugetare? Cum se va încălzi o comunitate care până ieri a depins de sistemul centralizat al termocentralei? - toate sunt întrebări legitime ce au nevoie de răspunsuri înainte de a demara procesul de tranziție. 

Azi, prin mecanismele europene disponibile (Politica de Coeziune, Mecanismul de Redresare și Reziliență, Programul de Tranziție Justă) aceste zone monoindustriale au resursele financiare  de a așeza cadre mult mai bune de dezvoltare regională  decât am avut noi începând cu anii '90. Aceste mecanisme sunt disponibile și în Bulgaria dar în pericol în unele zone deoarece instabilitatea politică la nivel central și lipsa consultării si comunicării cu regiunile din păcate a lipsit. 

Va depinde doar de noi dacă vom construi pe fundații solide, dacă vom fi vigilenți ca fondurile europene să meargă acolo unde e necesar și unde se crează valoare adăugată. Perioada de programare e aproape gata, urmează partea mai dificilă dar totuși mai frumoasă: implementarea!