Povestea copacului Tils

valea jiului implicata
Apr 8, 2021
„Să nu irosim!” ne spune Maria Șandru, un „pui de momârlan” de doar 10 ani care ne impresionează cu povestea scrisă și prezentată și ne face extrem de mândri să fie parte a
Valea Jiului Society și Valea Jiului Implicată!

Ambasadoare a protejării naturii și mediului înconjurător, Maria trage un semnal de alarmă în rândul copiilor și al nostru, al tuturor, despre importanța reciclării. Îndrăgostită de ceea ce îi oferă gospodăria bunicilor de la Uricani și de natura ce înconjoară Valea Jiului, Maria a scris această poveste cu care a câștigat Premiul I la categoria „Învățământ primar” la Concursul „Generația Biodiversitate” organizat de

Pasiunea cea mare a Mariei este baletul, pe care îl practică de la 3 ani, în prezent fiind bursieră a Academiei de Balet La Sylphide din Bucuresti.
Pe lângă balet, Mariei îi place să scrie povești, să deseneze, să manufactureze și să fie coregraf și regizor în spectacolele organizate la școlă, alături de colegii săi, iar in vacante sa mearga cu cortul la munte alaturi de parinti si de cele 2 surori precum si joaca in gospodaria bunicilor de la Uricani . 
Atentă cu tot ce o înconjoară, Maria foloseste adesea expresia ,,să nu irosim!’’; din acest gând s-a născut și povestea scrisă și citită de ea  despre reciclarea hârtiei: ,,Povestea Copacului Tils’’ cu care a castigat multe concursuri .

POVESTEA COPACULUI TILS

A fost odată ca niciodată, într-o pădure deasă un copac pe nume Tils.   El era cunoscut de toți copacii și de toate animalele pădurii, pentru că era bun.

Într-o zi, Tils  a văzut un tăietor de lemne, era pentru prima oară.  Tăietorul de lemne s-a apropiat de el.

Pentru ca Tils era falnic și frumos, tăietorul s-a pregatit să-l taie.

Tils era foarte trist, ştia că asta înseamnă despărţirea de prietenii lui din padure. Langă el stătea cel mai bun prieten al lui, un copac mic, dar deștept și blând.

– Îmi pare rău, prietene! îi spuse acesta.

Și mie, drag prieten, despărțirea e grea ! îi spuse Tils.

La revedere, Tils!

La revedere!

Tăietorul a început să îl taie, iar pe Tils îl durea. În scurt timp era în mașina de lemne. Acolo s-a întalnit cu alți  2 copaci. Unul era cam de mărimea lui, iar  celalalt era de două ori mai mare decât Tils.

– Bună, Tils!

Buna ziua! De unde îmi ști numele?

Păi, eu te ştiu de cand erai mic cât o floare. Te-am văzut când te-au plantat.

Câţi ani ai?

Eu am 100 de ani, atât de mulți ani mi-au trebuit să ajung atât de mare.

În timp ce vorbeau, mașina a ajuns la fabrica de prelucrat lemn.

Acolo și-au luat la revedere.

După câteva zile din Tils s-au facut multe coli de hârtie.  O altă mașină a venit și l-a dus într-o librărie. O doamna draguţă a luat cu grija fiecare pachet de coli și le-a pus pe raft.

În librărie intrau zilnic mulți copii pentru că în apropiere era o școală și o gradiniță.

Într-o zi un băiat cu mama lui au intrat în librărie. Mama a zis:

– Bună ziua, îmi dați vă rog și mie acel pachet cu foi de pe raft?

Desigur, poftiți!

Mulțumesc!

Și astfel, o parte din Tils a ajuns în casa băiatului. El avea multe jucării și cărți în camera lui.

Băiatul când a ajuns acasă a  început să deseneze pe câte o foaie, dar de fiecare dată când greșea ceva, în loc să șteargă, mototolea foaia și o arunca la coș. Tils era trist.

A trecut o lună și din Tils a rămas doar  o foaie. Băiatul a venit în camera supărat de la scoală, a luat foaia și a început să deseneze, dar ceva nu i-a placut și a luat foaia în mâini.

Atunci Tils l-a strigat pe băiat, deși știa că nu-l aude!

– Nu mă rupe, nu mă rupe!

Băiatului nu îi era milă și a rupt foaia în două.  Când a rupt-o, simțea că parcă nu are aer. Tils s-a întristat cumplit.

Imediat s-a dus  la bucatărie și a întrebat-o pe mama lui:

-Mamă, din ce sunt făcute foile?

 Din copaci  dragul meu, i-a raspuns  mama. Tot ei sunt cei care ne dau oxigen să putem  respira mai bine. Trebuie să avem mare grijă  de copaci pentru că ei cresc foarte greu, câte puțin în fiecare an.

Băiatul a realizat câte foi irosise. S-a dus în camera lui și a lipit ultima  foaie. Acum Tils era tare bucuros!

Apoi a desenat pe ea un copac frumos cu rădăcini  viguroase și coroană falnică, iar deasupra a scris: ,, Fără copaci nu există viață ”.

Mereu când intra în camera lui îi zâmbea copacului din desen, iar într-o zi i-a facut și o promisiune …, că va planta mulți copaci și  va recicla toate hârtiile. A vorbit și cu colegii și prieteni lui despre importanța reciclarii hârtiei.

Tils era  foarte fericit când a văzut faptele  băiatului și și-a spus în gând:

Dacă tot mai mulţi oameni ar avea grijă de copaci și nu ar irosi hârtia, aerul pe care îl respiră, mai ales copiii, ar fi mult mai curat.

Dragi copii, eu iubesc mult natura și vă rog,  dacă pe o foaie nu vă iese ceva, nu o aruncați, încercați să reciclați toată hârtia, copacii au viață și ne dau nouă viață sănătoasă. Când aruncați o hartie la coș, gândiţi-vă la Tils. Face-ţi tot ce puteţi să salvați natura!

  • Faceboohttps://www.facebook.com/valea.jiului.implicata/k
  • Faceboohttps://www.facebook.com/valea.jiului.implicata/k

S-ar putea să-ți placă…

Florina- Adina Ciuchiță, Specialist în comunicare

Florina- Adina Ciuchiță, Specialist în comunicare

Pentru cei mai mulți dintre noi, realitatea este următoarea: putem lucra de oriunde. Și Florina are această libertate și alege Valea Jiului ca unul dintre birourile sale. Curioși din fire, am vrut să vedem ce o determină să revină.”Între București și Valea Jiului nu...

Podcast Implicat –  Cine sunt momârlanii?

Podcast Implicat – Cine sunt momârlanii?

Episodul numărul 8 - Podcast ImplicatÎn episodul numărul 8 din podcastul implicat am stat de vorbă (Edi Beserman – sociolog, Cătălin Dobrean – designer) cu antropoloaga Alexandra Felea, care a realizat o cercetare calitativă despre comunitatea rurală a Văii Jiului,...

Vino în coaliție!

Share This