Poveștile uitate ale Văii Jiului: Cartierele Ștefan, Bosnia și Dallas
În inima Văii Jiului, acolo unde timpul pare să fi încetinit, stau mărturie cartiere cu povești bogate, adevărate comori ale istoriei noastre. Cartierul Ștefan, Colonia Bosnia și cartierul Dallas sunt file impresionante din istoria regiunii, fiecare cu unicitatea și identitatea sa. Hai să (re)descoperim împreună poveștile lor.
Cartierul Ștefan: O călătorie în timp
O scurtă incursiune în timp ne duce pe dealurile Lupeniului, unde momârlanii au creionat tradiții și au conturat comunitățile vechi ale acestei regiuni. Un loc ce urma să cunoască o schimbare semnificativă, marcând apariția coloniei Ștefan. Această transformare a survenit odată cu deschiderea căii ferate în Valea Jiului, eveniment care a reprezentat o adevărată poartă spre progres, aducând oameni dornici de schimbare și un trai mai bun.
Calea ferată, deschisă în 1868, a facilitat accesul rapid către regiune, aducând cu sine noi oportunități și înflorirea coloniilor muncitorești transformând satele de păstori în adevărate așezări miniere. Noile oportunități au atras forță de muncă din întreaga țară (și nu numai), alimentând expansiunea minelor și necesitatea direct proporțională a locuințelor noi.
“La momentul la care au fost construite coloniile muncitorești miniere erau singurele din Valea Jiului ce aveau curent electric atât în locuințe, cât și pe străzi. Pe lângă curent electric pe fiecare stradă exista apă potabilă la fântâni și câte un cuptor de pâine ce putea fi folosit de locuitori. Coloniile aveau și câte un magazin de alimente de la care lunar fiecare angajat al minei primea o rație de alimente ce erau distribuite cu carul la fel ca rația de cărbune.”
Alexandra Dincă (COLONIILE MINIERE DIN ROMÂNIA. COLONIILE și EVOLUȚIA ORAȘELOR DIN VALEA JIULUI ÎNTRE 1867-1948)
Amplasat pe un deal pitoresc, colonia Ștefan oferă și astăzi o panoramă încântătoare asupra peisajului zonei de Vest a Văii Jiului.
Colonia Bosnia: Solidaritate și muncă
În inima bogăției carbonifere a Văii Jiului, pe meandrele Jiului, se ascunde o filă de istorie fascinantă – Colonia Bosnia, un simbol al muncii și solidarității minerilor din această regiune.
Cu rădăcini adânci în secolul al XIX-lea, când cărbunele era sursa vitală pentru dezvoltarea industriei, Colonia Bosnia a luat naștere odată cu exploatarea zăcămintelor de cărbune din Petrila. Momentul crucial a fost marcat de dobândirea primei concesiuni miniere în 1858, când compania “Max, Egon, Fürst”, sub denumirea de „CONCESIUNEA MAXIMILIAN”, a obținut dreptul de exploatare pe aceste meleaguri, deschizând calea către o nouă eră industrială în Valea Jiului, devenind principala sursă de cărbune, alimentând dezvoltarea rapidă a transporturilor feroviare și a industriei siderurgice.
Cu scoaterea cărbunilor din adâncul pământului, s-a născut nevoia de muncitori, astfel cǎ muncitori din Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Polonia, Serbia, dar și din Transilvania au migrat către această țară a cărbunelui. Astfel, s-a conturat Colonia Bosnia. Construcția coloniei a început în anul 1869, sub îndrumarea direcției Minelor. Casele au fost ridicate pentru muncitori și familiile lor, formând comunități organizate după grupuri etnice. Inițial, colonia avea 8 rânduri de case din cărămidă, fiecare cu două apartamente, oferind un minim de confort.
La început, viața în colonie era simplă, cu condiții limitate, însǎ toatǎ lumea avea un loc de muncǎ la Mina Petrila și Preparația Petrila. Fiecare casă avea în față boxe pentru cărbuni, cotețe pentru animale și WC-uri (latrine). Fără apă curentă, locuitorii se aprovizionau de la cișmele sau din fântâni. Cu timpul, colonia s-a dezvoltat, adăpostind aproximativ 50 de persoane în acele vremuri. În anii 1950-1960, o parte a coloniei era sub numele de Progresul Nou, iar alta sub numele de Progresul Vechi, iar distracțiile se desfășurau în casele locuitorilor, deoarece nu existau cămine culturale sau alte clădiri dedicate.
Chiar și după ani de zile, amintirile coloniei continuă să lumineze întunecimea galeriilor miniere, iar povestea lor rămâne vie în inimile celor care au trăit în acele vremuri de glorie și muncă asiduă.
Cartierul Dallas: Între glorie și reviriment
Istoricul cartierului Dallas trebuie privit prin prisma dezvoltării intense a mineritului din Valea Jiului din perioada comunistă. Desfășurată în valuri de câte 5 sau 10000 de persoane, aceste programe desfășurate de către stat erau susținute și de o politică a locuirii prin care să fie valorificată fiecare suprafață de teren utilă în vederea construirii imobilelor de locuințe colective.
Astfel, până în a doua jumătate a secolului al XX-lea au fost ocupate majoritatea suprafețelor construibile din văile și dealurile Depresiunii Petroșani. Pe dealul sudic al Vulcanului a fost planificat un nou cartier, cel mai impunător dintre cele realizate în Valea Jiului. A primit numele celui mai popular film din perioada respectivă, serialul american Dallas, pentru că promitea un cartier cum nu se mai văzusem până atunci în Valea Jiului, populat cu zgârie-nori:14 blocuri înalte și alte trei joase au fost primele din planul de 20 de blocuri care au ajuns să găzduiască mii de persoane. Astfel că, deși impunător, poziția marginalizată a cartierului a dus la o serie de probleme legate de utilitățile de bază sau accesibilitate la serviciile de primă necesitate.
În timp, odată cu depopularea și lipsa investițiilor în utilitățile de bază, acesta s-a transformat într-un cartier marginalizat, cel mai mare cartier cu locuințe colective, de acest fel, din Valea Jiului.
Ultimii ani arată, însă, că până și în acest context se pot naște inițiative lăudabile. Astfel că ultimii ani cunosc un reviriment al cartierului, din inițiative publice, private sau ale societății civile. Astfel că realizarea infrastructurii de acces rutier și pietonal, amenajarea scuarului verde de pe strada Mihai Eminescu, transformarea unui întreg bloc într-o unitate de cazare sau a unei foste centrale termice într-o unitate de cult arată că Dallas e un cartier în transformare.
Dar cele mai dragi ne sunt activitățile realizare de Fără limite. Prin sala de cățărare și programele educative și sportive, aceștia ajută copiii să evadeze din stigmatul marginalizării și le oferă oportunități pe care le au, în general, tinerii din zone mult mai avantajate.
